Zilele trecute am primit pe site-ul AVstore un review la produsul Zidoo Neo S din partea unui client. Citindu-l, am vazut ca este o recenzie/opinie foarte bine documentata si l-am contactat, cu propunerea de a pune recenzia intr-un format de articol – fiind atat de bine scrisa. Mai jos va invitam sa cititi impresiile lui Cristian Muresanu despre Zidoo Neo S:
Revin din nou la AVstore, care şi de această dată îmi transformă visele mele de audiofil în realitate. Zidoo Neo S este acel aparat care îmi satisface toate nevoile mele de audiofil.
Practic, playerul conţine două unităţi distincte, realizând fiecare, independent, redarea a două grupe mari de fişiere:
a) unitatea video cu ieşire HDMI care redă tot ceea ce înseamnă imagini şi video, trimiţând conţinutul unui receiver dedicat, capabil să decodifice impresionantul format Dolby Atmos pe 16 canale (aflat deja în dezvoltare cu adăugarea de canale suplimentare), şi
b) unitatea audio prevăzută cu un DAC (Digital Audio Converter), care redă toate formatele posibile de fişiere audio, având ieşiri stereo de foarte înaltă calitate, tip XLR (care elimină toate buclele de masă şi orice alte zgomote care pot apare la conectarea cu alte aparate).
Aceste două unităţi, notate cu a) şi b) nu funcţionează simultan, (fapt observat şi la Zappiti Signature, pe care l-am cumpărat anul acesta în luna iulie), dar, la alegere, utilizatorul trebuie să se hotărască dacă doreşte să vizioneze un film sau să asculte o muzică.
Alegerea se face din setările generale, de exemplu de pe ecranul propriu al playerului, se intră la SOURCE IN (adică surse de semnal conectate) şi prin atingerea uşoară a ecranului, se selectează fie DIGITAL OUTPUT (prima de sus stânga, având simbolul unei mufe HDMI), fie DAC (a doua din dreapta ei), şi la apăsare apare o bulină verde care indică faptul că această sursă a fost selectată. După aceasta, se revine la meniul principal şi apăsăm pe MEDIA CENTER, şi (eu aşa prefer să lucrez) se apasă FILE MANAGER, după care selectez din listă, unul din hard disk-urile conectate la USB sau SSD-ul intern.
Veţi vedea ZD SSD cu 238,45 GB available şi una sau mai multe unităţi USB conectate şi cărora le-am dat denumiri ca să le pot recunoaşte mai uşor. De aici încolo, întreaga navigare prin foldere şi fişiere se face exact ca în Windows Explorer de pe orice PC. Dacă vreau să vizionez filme, atunci repet paşii descrişi anterior dar selectez DIGITAL OUTPUT, după care totul e identic şi îmi selectez filmele din FILE MANAGER.
Desigur, există şi o altă facilitate şi anume adăugarea unui fel de IMDB local cu poze, trailere, soundtracks, descriere, etc … ca şi când aţi căuta datele unui film direct pe IMDB, pe un PC. Este un sistem adoptat iniţial de Zappiti, dar care apoi a fost utilizat şi de alţi producători de playere, inclusiv Zidoo.
O notă importantă: pe DIGITAL OUTPUT se pot asculta şi muzici care au multichannel (4.0, 5.1, 7.1 sau Atmos), şi care sunt arhivate în iso-uri, audio_ts cu video_ts, mkv, dar şi flac Mch, wav Mch, urmate acum (mai nou), DSD Mch, DSF Mch etc.
Experienţa audio partea 1:
Cum se ştie, cea mai mare parte a întregii colecţii de muzici, în prezent, reprezentând zeci de milioane de albume, este în formatul stereo, adică 2.0 canale.
Dar noile standarde de prelucrare şi conversie a sunetului au evoluat astfel încât să satisfacă toate nevoile celor mai inverşunaţi audiofili. Astfel, tradiţionalul wav 2.0, (44,1 khz / 16 sau 32 bit) extras de pe CD-urile obişnuite urmat de alte formate, mai puţin performante (într-o primă etapă) a fost depăşit (au fost depăşite) de noile rate de eşantionare: 48 khz (folosit şi la fişierele video mai puţin performante), urmat apoi de 196 khz, 392, … şi s-a ajuns la 5,6 Mhz şi încă se mai extinde).
Aceasta înseamnă că în loc ca eşantionarea unui semnal audio sinusoidal de 20 kHz să se facă doar cu 2 eşantionări dreptunghiulare (fapt care a deranjat fanii), acum, la 5,6 Mhz rata de eşantionare a aceluiaşi semnal de 20 khz (pe care extrem de puţini oameni chiar ar putea spune că îl aude), este formată din 100 de aproximări digizate (pe fiecare semisinusoidă), şi deşi extrem de puţini ar putea face vreo diferenţă, acest player vine să le satisfacă pretenţiile. Apropo, membranele tweeterelor şi a oricăror altor difuzoare, neputând reda o caracteristică dreptunghiulară, ele în mod natural îmbunătăţesc redarea nivelând “colţurile” semnalelor.
Dar dacă tot s-a rezolvat problema eşantionării frecvenţelor audio de peste 10 khz, nu pot decât să fiu încântat la maxim de faptul că într-un viitor nu foarte îndepărtat, toate arhivele analogice existente ar putea fi recodate în formatele DSD sau DFS, în acele aşa numite SACD-uri (super audio CD) care vor “suna” exact analogic, 100% analogic, dar la performanţe net superioare LP-urilor (încă aflate în vânzare pentru fanii care nu pot accepta că e rezolvată problema conversiei DAC).
Zidoo Neo S oferă toate facilităţile posibile dar una care aş putea spune că e unică ca performanţă se numeşte redarea GAPLESS, adică redarea de la prima zecime de secundă a pieselor (track-uri) fără să lase pauze la trecerea de la un track la altul (atunci când acestea în mod natural nu au fost prevăzute de artist cu pauze), exemplu: Jean Michel Jarre (Oxygene, Equinoxe,…), Isao Tomita (Pictures at an exhibition, etc), Klaus Schulze etc.
Oppo 203 (cumpărat tot de la AV Store) avea această facilitate, dar din păcate la acea vreme nu oferea semnal pe ieşiri XLR. Alte modele, nu le numesc, (nu doresc să critic concurenţa), nu reuşeau să facă această redare suficient de bine. În plus, Zidoo face pauză şi play din pauză cu o zecime de secundă fade in sau fade out, pentru a nu brusca audierea. Calitatea sunetului este una absolut fabuloasă şi nu există cuvinte de exprimare.
Trebuie să îl auziţi pentru a înţelege ceea ce cuvintele nu pot descrie. Din nou, magazinul AV Store are aceste facilităţi, accesibile pentru cei care locuiesc în Bucureşti, şi anume audiţii de probă. Dar pentru toţi ceilalţi, care nu aţi avea acces, vă scriu aici cu toată sinceritatea, că Zidoo NEO S este o alegere formidabilă şi preţul său este excepţional de bun, având în vedere performanţele.
De ce alte modele sunt la preţ dublu ? Ei bine, asta se datorează faptului că au plăci de bază cu conectori SATA III (tipic două) plus 4 USB-uri. Cu toate acestea, Zidoo NEO S nu a lăsat lucrurile chiar complet “nerezolvate” deoarece oferă un SSD intern gata instalat de 256GB, dar care poate fi upgradat până la 1TB dar numai dacă e de tipul M.2 SATA 3.0 tip 2280 pentru o putere de 3,3V x 1,5A = 5W şi în mod îmbucurător, exact acest tip de SSD există de vânzare şi în România la preţuri excepţional de bune.
Display-ul Zidoo NEO S:
De remarcat faptul că acest display, dincolo de facilitate “touch screen” are şi un screen saver extrem de inteligent gândit, o idee formidabilă şi anume să indice după 30 s (sau mai mult) două VU-metre (simulând pe cele cu ac indicator) pe fond alb, sau pe fond negru (pentru noaptea), sau un spectrometru. Acest lucru îmi permite să mă uit rapid la nivele, când şi când, pentru a observa dacă muzica are anumite maxime care ar putea introduce distorsiuni. Spectrometer-ul mă ajută să observ echilibrul de frecvenţe de la 20Hz la 20kHz. Aşadar, în loc de o imagine aiurea care să servească drept un screen save plicticos (şi pe care îl făceam să nu se activeze la alte playere), aici devine chiar foarte interesant. O să revin şi cu partea a doua a acestui review, după o experienţă video.
Experienţa audio partea 2:
Pentru prima dată am putut asculta o anumită lucrare de Tangerine Dream, (Zeit, piesa a doua), care pînă înainte de a avea acest player absolut formidabil, am fost aproape convins că o muzică datând din anul 1972 a fost cumva înregistrată cu distorsiuni armonice ce păreau a fi prezente pe toate editările şi reeditările acestui album, remasterizări, etc. L-am ascultat pentru prima din LP, în urmă cu 45 de ani, … se auzeau distorsiuni pe bass,… am crezut că aşa e discul, prietenii îmi spuneau, aşa e discul, cu siguranţă aşa a fost înregistrat.
După anii 90 au apărut CD-urile. Mă aşteptam la ceva inedit, … am cumpărat CD-ul original dar rezultatul era la fel: distorsiuni pe bass şi pe sunete care aveau o anumită structură de oscilaţii (fiind vorba de muzică electronică). Am căutat ediţii remasterizate, îmbunătăţite, revizuite,… cea mai recentă din ele avea doar (asta a fost o surpriză) 1 minut în plus la piesa a 4-a dar rezultatul a fost mereu la fel: distorsiuni pe bass şi sunete cu tremolo foarte abrupt, modulat cu frecvenţe infrasonore.
Nu intru în alte detalii,… dar azi, în a 3-a zi de ascultare audio zi şi noapte (pentru proba de rezistenţă la folosire fără întrerupere zeci de ore), Zidoo NEO S îşi expune un nou nivel de calitate, nemaiauzit pînă acum. Desigur, cel mai nou procesor de sunet se pare că face minuni, în materie de audiofrecvenţă.
Pentru prima dată, o înregistrare (mp3, culmea!) prelucrată direct din discurile remaster originale Tangerine Dream Zeit 1972, (pe care am probat-o auzind distorsiuni pe toate playerele posibile: Archos, Dune, Zappiti Audiocom, Oppo … ) ei bine pe Zidoo NEO S s-a auzit fără nicio distorsiune, pe ieşirea stereo XLR dedicată, amplificată la două boxe de putere (amplificator construit de mine).
Ce înseamna acest lucru? Aceasta e dovada că producătorii noilor procesoare de sunet au reuşit să rezolve prelucrarea, codarea dar mai ales decodarea din digital în analogic, a semnalelor foarte complexe care conţin variaţii foarte abrupte pe frecvenţe infrasonore, specifice modulării prin tremolo şi alte efecte sonore, care nu au putut fi până acum rezolvate într-un mod care să satisfacă cerinţele fanilor.
La aceste prelucrări, rata de eşantionare nu joacă un rol esenţial, iar dacă reamintesc faptul că frecvenţele joase sunt cel mai bine eşantionate (faţă de cele înalte), asta înseamnă că mai existase o problemă ce nu a avut soluţie. Aşadar, nu a fost de vină discul LP, nici remasterizarea pe CD, nici măcar compresia mp3 sau flac făcute din albumul original, nu a fost de vină sistemul meu de amplificare de putere (făcut de mine), nu au fost de vină componentele ci … vinovatul unic era procesorul de sunet care nu făcea faţă unor asemenea semnale complexe.
De curiozitate, puteţi “proba” sistemul dvs de acasă dacă căutaţi pe YouTube albumul Zeit, track 2 şi după cîteva minute apar o serie de semnale pe bass supuse unor tremolo-uri foarte intense şi abrupte. Rezultatul aproape garantat e că veţi auzi că distorsionează, se vor auzi strident, deranjant. Muzica nu e tocmai pe gustul tuturor, dar ideea e că acest exemplu demonstrează capacitatea sau incapacitatea plăcilor de sunet de a reda fidel asemenea semnale complexe.
Am rămas foarte încântat de această descoperire la Zidoo NEO S şi acesta e un motiv în plus pentru mine să îl recomand ca şi player audio de cea mai înaltă fidelitate posibilă.
Zidoo Neo S – Power on în stand by mode şi filtru EMI
De remarcat faptul că, spre deosebire de toate playerele anilor 2018-2022, cu excepţia lui Oppo 203, Zidoo NEO S face power on direct în stand by, ceea ce e o funcţie excepţional de utilă, pentru a avea siguranţa unei comutări fără salturi de tensiune. Transformatoarele toroidale manifestă un şoc la pornire, şi absorb curent mare, până la încărcarea tuturor condensatoarelor. Zidoo NEO S are un filtru EMI dedicat, încorporat, de foarte înaltă performanţă, care asigură atât reducerea şocului electric la pornire cât mai ales filtrarea tuturor paraziţilor de pe reţeaua de 220Vac extrem de poluată.
Zidoo NEO S – Temperatura internă
La folosire îndelungată, aparatul se încălzeşte dar, căldura nu depăşeşte 39 grade Celsius pe placa de bază, excepţie un tranzistor din blocul de stabilizare de tensiune şi care se încinge cam la 60 grade, dar nepericulos. Deşi nu e dotat cu cooler şi nu are nici fante de aerisire, Zidoo NEO S nu se supraîncălzeşte mai mult decât 39 grade Celsius pe indiferent ce componentă aş măsura de pe placa de bază, ceea ce e fenomenal. Alte playere trebuiau folosite fie cu cooler, fie trebuia lăsată deschisă uşiţa pentru rack-ul extern de HDD, ca să intre aer rece (şi praf, din păcate). Zidoo NEO S e perfect sigilat, ceea ce înseamnă că niciodată nu vor intra în el particule de praf, prin acumulare, neavând fante deschise. Îmi aduc aminte de primul meu Dune HD Base, care la vremea aceea era fenomenal, dar deşi avea un minicooler, acesta nu reuşea să ventileze placa de bază şi playerul se oprea pur şi simplu după două ore, din cauza temperaturilor foarte mari. L-am folosit 10 ani cu carcasa demontată şi astfel căldura de la placa de bază se disipea în aer şi aparatul funcţiona 8-10 ore încontinuu fără probleme (în ciuda prafului care se acumula în cantităţi semnificative).
Pe unele circuite integrate, care ardeau la atingere am montat miniradiatoare autocolante şi astfel mai rezolvam câte o problemă. Zidoo NEO S nu are aceste probleme şi este pentru prima dată când testez zeci de ore de funcţionare neîntreruptă a unui aparat montat într-o cutie perfect sigilată, fără nicio fantă de aerisire. Totuşi există o explicaţie logică de ce e aşa … dacă citiţi pe pagina de prezentare, acolo scrie: Zidoo NEO S carcasă din aluminiu aviatic. Acest tip de aliaj are o excepţional de bună dispersie a căldurii, ca şi când întreaga cutie (deşi închisă ermetic), ar funcţiona ca un superradiator iar aceasta este în plus pe lângă sistemul electric autoeconom care gestionează consumurile inutile dar şi cele mai recente componente şi procesoare care în prezent au consumuri din ce în ce mai reduse.
Experienţa video cu Zidoo NEO S
Am vizionat un film, în sistem Dolby Atmos 16 canale, 4k, şi am avut unele suprize neplăcute dar rezolvabile. Cum spuneam mai devreme, trecerea de la audio la video nu se face direct printr-o simplă apăsare de buton.
Înainte de orice altceva, deconectaţi toate hardurile externe de la Zidoo.
Iată etapele, pornind de la presetarea iniţială pe muzică:
se porneşte TV-ul, preferabil Oled de 65 inch de ultimă generaţie cu 4k enhanced, IMAX enhanced si Dolby Vision.
Se porneşte decodorul Dolby Atmos, oferit de un receiver, gen Emotiva RMC-1 şi se selectează sursa (pe care am denumit-o Zidoo pe intrarea 4).
Se porneşte alimentarea de 220V la playerul Zidoo şi se aşteaptă până ce acesta intră pe stand by, iar LED-ul de panou se face roşu, după care se mai aşteaptă încă 10 secunde.
Se porneşte manual apăsând butonul de pe panou, şi se aşteaptă încă 10 secunde. Se va vedea la început imagine atât pe ecranul mare cât şi pe cel mic.
Se merge la setări şi se selectează sursa de intrare OUTPUT DIGITAL (cu simbolul de HDMI). Se merge la setări generale şi se selectează “telecomanda acţionează doar pe ecranul extern”. Ea nu trebuie lăsată pe automat, deoarece va executa funcţii la întîmplare, unele pe ecranul mic, iar altele pe ecranul mare şi altele nu le execută deloc aşa că trebuie apăsat pe ecranul tactil mic.
Lăsaţi toate setările de imagine pe 4k automat, deoarece eu am dat prea multe funcţii într-o primă etapă, încercând să forţez toate caracteristicile la maxim şi nu e cazul. Imaginea filmului îngheţa pe ecran sau pur şi simplu nu am mai avut sunet şi a trebuit să dau Factory Reset. Cel mai bine, pînă vă obişnuiţi cu aparatul, schimbaţi doar câte o singură caracteristică din meniu, cu filmul oprit, după care daţi restart şi reporniţi filmul şi vedeţi dacă vă place cum se vede. Pe urma mai modificaţi o setare, iarăşi daţi restart şi vizionaţi. Numai Zappiti Signature le poate face toate odată, unele chiar în timpul vizionării dar preţul de cost e mare.
Conectaţi hard disk-ul pentru filme 4k, Dolby Atmos, Dolby Vision DOAR PE INTRĂRILE USB 3.0. Pe USB 2.0 nu are suficientă viteză şi nu va merge bine, ci sacadat. Folosiţi cele două USB 2.0 doar pentru fişiere audio (mp3, wav, flac, etc).
Aşteptaţi 10 secunde pînă ce este detectat hard disk-ul şi apoi mergeţi la Media Center şi căutaţi-l în listă, după care navigarea prin foldere şi subfoldere se face ca la PC. Nu am dorit să îi adaug acea interfaţă cu postere, trailer, descriere, etc … care arată superb şi e foarte tentantă deoarece eu mi-am făcut de ani de zile propria organizare şi pur şi simplu îl caut direct în foldere. Cam toate playerele de ultimă generaţie au acest sistem de arhivare cu link-uri salvate de pe IMDB … dar, eu totuşi prefer metoda “old fashion way”, … asta e, … fiecare cum doreşte.
Am comparat succesiv, redarea de pe Zappiti Signature Edition 2022 cu cea de Zidoo NEO S. Zappiti primeşte nota 10 atât la muzică cât şi la imagine dar Zidoo NEO S primeşte din partea mea nota 9 la imagine şi un 10+ pentru muzică.
Pe scurt, la imagine, Zidoo NEO S are o anumită instabilitate, uneori a îngheţat filmul pe ecran şi a trebuit dat un restart, dar nu am făcut sute de vizionări pentru a putea spune cât de des s-ar întîmpla aceasta. Pe muzică Zidoo NEO S l-am probat zi şi noapte şi a mers fără nicio blocare, fără nicio întrerupere şi cu sunetul la o calitate No.1 pe plan mondial.
Al doilea amănunt este că la rularea pe verticală a unor elemente de imagine, chiar la viteză mică, la fiecare 8 secunde există o foarte mică “agăţare” a acelor elemente, în timp ce restul imaginii se vede bine. Calitatea e comparabila atât la Zappiti cât şi la Zidoo deoarece folosesc acelaşi procesor, dar Zappiti mai are câteva controlere pe placa de bază, pe care Zidoo NEO S nu le are şi din acest motiv există unele probleme mici cu stabilitatea.
Producătorii ştiu aceste detalii şi de aceea au avansat modelul următor Zidoo Neo Alpha Signature, şi ia ghiciţi ce face acel model ? Este copie cvasi-identică după Zappiti Signature, dar la un preţ terifiant de mare, chiar mai scump decât Zappiti, şi nu are două intrări SATA pentru 16 TB HDD ci doar una, iar a doua e internă şi e gata ocupată de un SSD de 512 GB, upgradabil doar până la 1TB.
M-am bucurat enorm că am putut cumpăra în condiţii de maximă reducere de preţ, Zappiti Signature, pe care îl voi folosi exclusiv pentru redarea de filme 4k şi Dolby Atmos/Vision, care e impecabilă, iar Zidoo îl voi folosi intens ca player de muzică.
Mai am şi Oppo 203 (graţie AV Store!), care e suficient pentru redarea de filme HD, SD, sau alte formate fără prea mari pretenţii de calitate, cum ar fi filmele vechi ne-remasterizate, dar care merită văzute din cu totul alte motive decât calitatea imaginii.
Pentru subtitrări e nevoie să porniţi filmul şi apoi din telecomandă se selectează o chestie cu 4 linii orizontale şi veţi vedea un menu şi sus pe prima proziţia litera A iar de acolo se selectează, şi se modifică font, culoare, poziţie, efect de bordură, stil, etc.
După ce m-am delectat cu un film 4k (sunetul e fabulos pe Dolby Atmos – dar asta e meritul Emotivei, a se vedea review-ul meu), am trecut iar la muzică şi cred că îl voi păstra ca player definitiv de muzică, iar restul e ca un back-up de rezervă.
La muzică, puneţi setarile pe “native sampling” ca să îşi aleagă el conform fişierului redat … gapless nu trebuie setat deoarece e implicit.
Notă importantă: atât Zappiti Signature cât şi Zidoo NEO S NU MAI AU NEVOIE DE FOOBAR sau de indiferent ce alte aplicaţii, şi nu se merită să instalaţi nimic, chiar dacă le veţi găsi în icoanele din secţiunea APPS sau Applications. La banii aceştia, Zidoo Neo S este un model absolut uimitor, aşa că dacă nu sunteţi un fan înrăit, BIG FAN, de muzică şi filme, atunci profitaţi ACUM de ocazia de cumpăra Zidoo Neo S. Poate că undeva prin 2023 va apare şi Neo Alfa Signature (pentru că la preţul de acum e de necumpărat), dar sper să îi mai ajusteze cumva acest preţ, altfel va fi destul de neplăcut pentru fanii care aşteaptă deja de un an de zile (să îl aducă la un preţ mai normal). Zidoo Neo S are şi ofertă de Black Friday, aşa că îl recomand cu toată căldura.
Telecomanda la Zidoo NEO S prin comparaţie cu Zappiti
Prin comparaţie, cea de la Zappiti e prea mare şi are butoane care repetă aceleaşi funcţii dar am modificat iluminarea să pornească noaptea la simpla scuturare, după care toate tastele sunt vizibile. Lumina nu se aprindea decât de la un buton dedicat, degeaba apăsam alte taste pentru că nu apărea iluminare.
La Zidoo NEO S, există butonul cu cerc roşu din stânga jos, care la muzică nu are niciun rol, dar odată setată pentru filme, ea nu activează lumina ci simultan lumina plus un menu care apare pe ecran şi cere costumizarea unei funcţii la alegere.
La Zidoo NEO S orice apăsare de tastă porneşte şi iluminarea dar simultan se execută şi comanda specifică, aşa că daca e întuneric, trebuie găsită o tastă neutră, precum cele două butoane de volum, care la redarea cu OUTPUT HDMI nu modifică volumul pentru că aceasta se face din receiverul dedicat.
Voi încerca să îi adaug un senzor gravitaţional care să aducă iluminarea la telecomandă, dar e ff dificil de realizată conectarea internă astfel încât să nu distrug butonul. La Zappiti am reuşit şi le-am arătat exact cum am făcut dar ei se pare că nu pot duplica operaţiunea în fabrică. Trebuie lucrat sub lupă de mare amplificare, altfel nu se poate.
O altă idee ar fi să cumpăr o husă fosforescentă care iluminează indirect contururile butoanelor şi dacă memorez fiecare exact ce face atunci voi putea apăsa cu uşurinţă. O altă chestiune de nota 10 este interfeţele foarte simple şi uşor de înţeles, uşor de învăţat, la ambele atât Zappiti Signature cât şi Zidoo Neo S. Nu am avut nevoie de mai mult de 10 minute. În fine, urmează să fac şi upgrade-ul de SSD intern după ce primesc discul comandat. Sper să fie totul ok.
Articol scris de
Cristian Muresanu
