Dragă cititorule, o să îți mărturisesc foarte sincer că sunt înconjurat de sute de albume în format vinil, sute în format CD și alte câteva mii sub formă de bookmark în contul meu de streaming. Am ascultat foarte multă muzică și este destul de greu să mă mai surprindă ceva.
Mă gândeam despre ce album să scriu săptămâna asta și primul meu sentiment a fost că mi-am dorit să mă simt surprins. Ar fi fost mult prea ușor să aleg din nenumăratele discuri fabuloase pe care le țin eu acolo în inima mea. Așa că, am hotărât: voi asculta săptămâna aceasta un disc complet nou pentru mine.
M-am gândit așa: de ce să nu fie românesc? Însă, să fie ceva special, mi-am zis. Românesc și special? Hm.
Așa am dat peste „În Corzi”. Un album de la Vița de Vie pe care nu îl mai ascultasem până acum, un album mai recent, însă fix cum mi-am dorit eu: conceptual și cu o poveste în spate. Este românesc? Bineînțeles! Este special? Dă pe afară de cât de special este!
Primul meu contact cu acest album, astfel, a avut loc acolo, în poziția mea de ascultare, în sweet spot, când, dintr-un simplu titlu din albumele mele de ascultat de pe streaming, s-a transformat imediat într- un album notat ca „preferat”. L-am ascultat pe tot, fără pauze, și m-a cucerit de la prima audiție!
În Corzi este un album live, de rock simfonic, lansat de Vița de Vie în 2019, fiind înregistrat în cadrul Awake Festival în anul precedent. În Corzi este primul album simfonic și live al Vița de Vie și este realizat împreună cu Orchestra Filarmonică de Stat din Târgu Mureș condusă de Remus Grama.
Albumul este înregistrat și masterizat extrem de bine și este disponibil pe platformele de streaming, cât și în format video, dar și în format vinil, ceea ce îl face și mai special. Însă, hai să vedem, mai în amănunt, de ce este atât de special și de ce sunt atât de entuziasmat de acest album.
Recunosc că am pornit la drum cu niște prejudecăți. Urma să plec în concediu spre final de săptămână și mi-am spus că cele două-trei zile pe care le am la dispoziție pentru această recenzie, sunt mai mult decât suficiente pentru acest album. Ei bine, nu a fost deloc așa. Într-adevăr, fix înainte să plec în concediu, aveam gata o primă versiune a acestui articol și mi-am propus ca imediat ce ajung la destinație să o recitesc, acolo, pe șezlong, pe plajă, înainte sa o trimit către publicare.
Zis și făcut: mi-am luat un Aperol Spritz și tolănit pe șezlong, cu Marea Neagră la picioare, am pus căștile în urechi și mi-am spus: înainte să recitesc ce am scris, hai să reascult acest album. Ce mult contează starea, locul, felul, în care ascultăm muzică, nu-i așa? Spun asta pentru că pe cât de mult îmi plăcuse acasă albumul, de data asta, legătura cu el era și mai mare, l-am ascultat din nou pe tot și la final, aveam notate o tonă de idei în plus pentru articol. De data aceasta, acolo, acompaniat de valuri, În Corzi a fost sublim.
Am recitit ce scrisesem și mi-am dat seama că, pur și simplu, nu era suficient. În Corzi are atât de multe fațete, încât știu sigur că nu le voi putea acoperi pe toate în acest articol. Așa că mi-am mai luat o săptămână în plus și am rescris integral acest articol.
Sunt sigur că marea voastră majoritate știe cine este Vița de Vie și că orice aș putea spune eu despre ei, nu i-ar putea face mai legendari decât sunt. Însă cum am putea continua aceasta recenzie dacă nu am spune câteva cuvinte despre Vița?
VDV, pentru mine, înseamnă tinerețe și bun simț. Eram doar un puști când l-am auzit pentru prima dată pe Despot cântând cu vocea sufletului său mare. Despot și VDV sunt cu siguranță coloana sonoră a adolescenței mele.
Sigur, avem atât de multe trupe cu bun simț, avem atât de multe trupe constante, însă, VDV are ceva în plus, greu de imitat – ceea ce îi face extrem de originali. VDV cântau pe la toate evenimentele grozave pe care le frecventam, erau ca un standard al noului val. Vezi tu, pe atunci în 1996-1997, să cânți așa cum cânta Vița, era ceva nemaiîntâlnit, aproape fabulos de curajos.
Vița cântau bine, cântau rock, un sunet hotărât și mare, însă, ceva extrem de nou pentru o formație rock din acele vremuri era că Vița avea mesaj. De aceea și afinitatea dintre Vița și trupele de Hip-Hop românești, cu care a avut multe colaborări în perioada aceea. Sunt sigur că atunci când vine vorba de mesaj, reușeau să aibă o aliniere, se simțea asta din plin.
Despot era, de asemenea, atipic frontman-ilor trupelor existente de la finele anilor 90 din România. AD avea încă de atunci o carismă și un magnetism specifice unui rockstar autentic, ceea ce aducea un suflu nou în rock-ul românesc. Îmi plăcea mult să îl urmăresc live pe Despot și observam că era ceea ce trebuie. În sfârșit aveam și noi un vocalist care, acolo, în fața tuturor, spunea lucrurilor pe nume.
Marii frontmeni de formații rock – Cobain, Jagger, Plant ș.a.m.d – aveau ceva deosebit în a spune lucrurilor pe nume și a ne explica nouă, ascultătorilor, cum trebuie să fie lucrurile, la modul general. Acești oameni geniali – aveau acest curaj nebun de a ne da în cântecele lor niște proceduri și niște reguli extrem de clare despre cum „mergea treaba” și „cum stau lucrurile”. Atunci, în 1997, observasem asta și la Despot și nu puteam decât să mă bucur.
Așadar, VDV, cu sunetul lor specific și mesajul clar, dădeau direcție tinerilor de atunci. Cel puțin pe mine m-au cârmuit să înțeleg că muzica are și mesaj și că trebuie să fie sinceră. Mesajele sociale, politice, de bun simț general, de corectitudine morală, îi făceau pe VDV niște adevărați profesori pentru noi, tinerii de atunci.
Vița de Vie a fost înființată în 1996, au scos atunci un album numit „Rahova” înregistrat la Adrian Ordean în studio. Notorietatea și-au atins-o însă puțin mai târziu, cu albumul Fenomental și în special cu single- ul „Basul și cu Toba Mare”. Din 2002 VDV s-au despărțit de Roton și au devenit independenți sub sigla VDV Music.
VDV este o trupa care a evoluat extrem de mult în timp, au crescut, s-au autoeducat și, automat, ne-au educat și pe noi. Sunt sigur că pentru VDV au existat perioade extrem de grele dat fiind că sunt o trupă curată de rock alternativ, cu un puternic mesaj social și chiar și politic. Nu trebuie să uitam că în perioada 2010 a existat o adevărată inchiziție pentru muzica rock, ea fiind exclusă de pe radio, tv și media. Dar, iată că suntem la jumătatea lui 2022 și VDV este una dintre cele mai mișto trupe rock din România. Poate chiar cea mai mișto, dacă e să mă întrebați pe mine.
VDV prin versurile lor cu trigger au pus întotdeauna punctul pe ”i” pe diverse chestiuni din societatea românească. Să nu uitam de Colectiv, de manifestațiile care au urmat apoi. VDV și Despot erau acolo, pe baricade. Asta este atitudinea și de asta avem nevoie aici, în România. Nu este ușor deloc să fii cel care te ridici și spui lucrurilor pe nume, care inviți la contemplare, la întrebări despre sens, despre viață. Pentru asta, vă suntem veșnic recunoscători. Știai că VDV au donat o parte din câștigurile lor către cauze umanitare? Câți dintre noi facem asta?
Membri actuali din Vița de Vie:
Adrian Despot – voce
chitară Adrian Ciuplea – chitară bass
Cezar Popescu – chitară
Sorin “Pupe” Tănase – tobe (co-fondator)
Mihai Ardelean – clape
Foști membri
Sorin Vasile ‘Pepino’ – chitară bas
Sorin Lazăr ‘Vrabie’ – chitară
Eugen Vasile ‘Jojo’ – chitară
Mircea Preda ‘Burete’ – chitară bas
Bogdan Alecu – chitară
Bogdan Marin – vocal
Sorin Dănescu ‘Nasu’ – clape, voce (co-fondator)
Știai că basistul trupei, Adrian Ciuplea a cântat cu Steve Vai? Mai întâi în 2010 în două concerte din România și apoi într-un turneu european în 8 orașe. Este musai să ascultați piesa nr. 11 de pe album, numită Suita Nr. 1 Violoncel interpretată integral la violoncel de Ciuplea. Este fabuloasă interpretarea de pe aceasta piesă. Proiecte notabile în care a participat: Steve Vai, Roșu și Negru, Bosquito, Platonic Band, Publika, Mozart Rocks și, bineînțeles, VDV.
De menționat că albumul a fost înregistrat destul de târziu, intre 23:30 si 00:30. Grozav a fost când, fix la 00:00, Despot anunța la microfon ca, trecuți într-o nouă zi, este ziua bateristului Sorin Pupe Tănase. Cred că nu exista un fel mai frumos de a-ți petrece ziua de naștere.
Ceea ce face acest album atât de special este faptul că În Corzi a fost înregistrat one-shot, live, acolo, în cadrul Awake Festival. Concertul a avut loc pe 18 August 2018 în cadrul festivalului pe domeniul Teleki, Gornești, Mureș. Au cântat acolo trupe ca Morcheeba, Milky Chance, Akua Naru, The Parlotones, O.C.S. sau Subcarpați.
În Corzi este un album gândit în cel mai mic detaliu și asta se simte imediat. VDV își doriseră întotdeauna să iînregistreze un album simfonic, așa că propunerea realizatorilor Awake Festival a venit la fix.
Se observă sinergia dintre Orchestra Filarmonică, Remus Grama și Vița de Vie. Sunt sigur că aceasta sinergie este un rezultat al unei munci fantastice, peste 50 de muzicieni și probabil alți câțiva zeci de tehnicieni, au lucrat împreună ca acest concert să se întâmple. VDV au repetat la București și Filarmonica la Târgu-Mureș, doar cu câteva zile înainte de concert au avut parte de 3 repetiții împreună, pentru a se alinia.
Orchestra a fost condusă de dirijorul Remus Grama, violonist în Orchestra Filarmonicii de Stat din Târgu Mureș și membru fondator al Bohemia String Quartet, cât și dirijor permanent al Rock Classic Chamber Orchestra – Munchen, Germania.
În poziția de ascultare, încă de la prima piesă, te surprinde un sunet mare, cu o scenă holografică, în care îl putem poziționa pe Despot în mijloc, în care putem vizualiza bateria la dreapta mijloc, îl putem vizualiza pe Cezar la chitară în stânga și tot ansamblul Filarmonic în partea de spate a scenei. Dacă în linia întâi îi găsim, în cea mai pură formă, pe băieții de la VDV, ei bine, există acel strat în plus, acel condiment numit „Orchestra Filarmonică”, acolo, în zona de spate a scenei virtuale. Acest strat intervine mereu și este ca un liant nou pentru muzica VDV. Astfel, piesele Vița, capătă o noua perspectivă.
Încă de la albumul „Doi” mi-am dat seama că VDV pun preț pe „cum se aude” și pe masterizare. Albumul de față nu face notă discordantă: este înregistrat foarte bine, masterizat la fel de bine și este o desfășurare de forțe cu sunet specific VDV.
Spre exemplu, Basul și cu Toba Mare, în varianta de pe acest album, are o adâncime și o energie nemaivăzute, felul în care publicul explodează atunci când aud primele acorduri de chitară este magic. Dacă până la această piesă aveam sinergie între Filarmonică și VDV, acum avem sinergie și cu publicul. Publicul cântă alături de interpreți și completează perfect ultima piesă din puzzle. Aceasta bucată de pe album subliniază cel mai bine energia captată la fața locului pe această înregistrare.
O bună parte din muzică, în general, are și versuri, iar noi interpretăm de multe ori versurile ca o subtitrare pentru muzică și nu le dăm întotdeauna importanța bine meritată. Le ascultăm linia melodică și cam atât. De curiozitate, am făcut un exercițiu de dezasamblare piesei Visele și am rămas doar cu versurile, pe care vi le așez mai jos:
Visele mele, bune și rele m-au întunecat. Multe-necate, multe salvate le-am uitat. Altele zboară, nu vor sa moară încă se mai zbat. Sunt pline de carii, nu mai au aripi, dar n-au cedat… Lasă–mă singur nu vreau să simt cum visul a trecut nu vreau să doară, nu vreau să pară c-am pierdut… Nu vreau cuvinte, știu cum se minte și a fost de-ajuns. Porțile-nchise au născut vise de pătruns. Nimeni nu le știe, doar eu le văd cum plâng și lacrimile lor. Ard și dor. Visele nu pot sa-nțeleagă… Dacă ar reuși măcar pentru o zi, ar muri. Fără să ceara, întâia oară visul meu atins și-a luat zborul, și-a-mplinit dorul și s-a stins. M-a lăsat singur, am lăsat timpul să îmi lase iar… Vise plăpânde, vise flămânde în zadar. Nimeni nu le știe, doar eu le văd cum plâng și lacrimile lor. Ard și dor. Visele nu pot sa-nțeleagă… Dacă ar reuși
măcar pentru o zi, ar muri. Ca un gând… Sufletul meu… el n-are Dumnezeu. Nimeni nu le știe, doar eu le văd cum plâng și lacrimile lor. Ard si dor. Visele nu pot sa-nțeleagă… Daca ar reuși măcar pentru o zi, ar muri.
Le-am așezat vizual într-o reordonare prozaică pentru a-ți permite să le citești ca pe niște idei, ca pe niște cuvinte, ca pe un paragraf dintr-o carte, ca o mini-poveste, care începe atât de concret: ”Visele mele, bune și rele, m-au întunecat” și se termină atât de concret: ”Visele nu pot să-nțeleagă… Dacă ar reuși, măcar pentru o zi, ar muri.” Frumoasă utilizare a limbii române, aceasta este poezia din spatele muzicii VDV.
Concluzia mea despre acest album este că nu trebuie să lipsească din palmaresul de audiții niciunui iubitor de muzică, mai ales că este un album pur românesc. În Corzi, este un album cult și ai nevoie de mult timp ca să îl înțelegi, sa îl decodezi. În Corzi reunește, astfel, muzica VDV de pe 9 albume la care se adaugă instrumentația orchestrală și acest extra feeling dat de un eveniment viu, live. În Corzi înseamnă indefinit de mult pentru muzica românească.
Nu pot să nu închei fără a puncta cel mai important aspect despre „În Corzi”, faptul că este o adevărată simfonie. Acest album este o operă rock – poate cel mai frumos măritiș din universul muzical, acolo unde muzica clasică întâlnește muzica rock într-un echilibru și o sinergie atât de fine. Ceea ce declara Despot, despre experiența de la Awake, cu Filarmonica din Târgu Mureș, despre În Corzi, m-a inspirat teribil: „Ce se întâmplă pe scenă atunci când suntem împreună cu o orchestră simfonică este absolut magic. Experiența pe care am avut–o cu Filarmonica din Târgu Mureș rămâne pe veci în sufletele noastre”.
Cred că trebuie să fie multe astfel de albume bune romanești, ține însă de noi, românii, să le descoperim și să le promovam și, cel mai important pentru artiști – să le cumpăram. Pentru că muzica bună poate fi și românească, nu-i așa?
Silviu TUDOR
An article written in my sweet spot,
and this is what I’ve heard.
Cumpara albumul de la AVstore.ro
Spotify:
Tidal:
Apple Music:
