Dragă melomanule, printre discurile care mi-au rămas în suflet în perioada aceasta a fost și „Juno To Jupiter” pe care l-am ascultat și reascultat și m-a transpus într-o stare de mișcare, de transcendență. În acest fel m-am gândit că ar fi oportun să ne începem noul an, cu un prim articol despre o nouă călătorie, cu ajutorul căruia să putem privi înainte și să luam exemplul navei Juno și a misiunii „Juno to Jupiter” a NASA, misiune care face obiectivul acestui album.
Juno To Jupiter este cu atât mai special pentru că a fost ultimul disc al compozitorului grec Vangelis, înainte ca acesta să plece dintre noi în 2022. Discul a fost lansat la Decca Records în Septembrie 2021 iar Vangelis se stingea în mai 2022.
Juno To Jupiter este al treilea album al lui Vangelis inspirat de misiuni spațiale, după Mythodea (2001) dedicat misiunii spațiale NASA către Marte din 2001, apoi Rosetta (2016) inspirat de proba spațială Rosetta lansată în spațiu în 2004.
Așadar, așa cum îi spune și numele, Juno To Jupiter a fost inspirat de misiunea NASA cu nume omonim, a navei spațiale Juno care a fost lansată de la Cape Canaveral în 2011 și ajunsă în 2016 pe orbita lui Jupiter. De atunci Juno se află în orbita gigantei planete făcând observații științifice. Mai jos o imagine cu Juno și cu gigantul Jupiter în fundal:
Juno nu este prima navă terrană care a stat în orbita lui Jupiter, oamenii trimițând acolo prima dată pe Galileo, o navă cu propulsie nucleară care a survolat Jupiter din 1995 până în 2003. Juno nu este propulsată nuclear, ci dispune de panouri solare extrem de performante, capabile să furnizeze energia necesară. Îți las o imagine mai jos de la lansarea lui Juno în călătoria sa de mai bine de 693 de milioane de kilometri:
Așadar, inspirat de aceste considerente fabuloase, Vangelis a dedicat discul de față acestei misiuni și acestei nave și, observând caracterul extraordinar al călătoriei și al misiunii, și-a permis să înțeleagă în mod special și personal numele care a fost ales pentru nava americană.
„Juno” este traducerea latină a „Hera”: „mama zeilor și a oamenilor”, conform mitologiei grecești, însă și soția zeului suprem Zeus, tradus în latinește ca „Jupiter”. De aceea, condițiile călătoriei americane capătă noi valențe în puterea deosebită de creație și de înțelegere a genialului Vangelis și trecând peste știința și caracterul de pionierat al misiunii americane, vede și dragoste: o Hera care călătorește către jumătatea sa, Zeus. Juno călătorește milioane de kilometri să îl întâlnească pe Jupiter pe care îl va proteja cu aripile sale deschise așa cum sugerează coperta albumului.
Nu aș putea să nu mă folosesc de acest prilej, anume un articol despre un album al maestrului Vangelis, fără să spun și câteva cuvinte despre mărețul compozitor, despre viața sa și premisele care l-au determinat să devină unul din cei mai prolifici compozitori ai ultimilor decade.
Grecul Vangelis se năștea pe 29 martie 1943 la Agria, iar numele său complet a fost Evangelos Odysseas Papathanassiou. Vangelis a devenit cunoscut împreună cu lansarea filmului Chariots Of Fire din 1981, semnând pentru acesta o coloană sonoră care a devenit legendară. Dacă Chariots Of Fire a fost o compoziție aproape de muzica clasică, ceea ce a urmat în 1982, coloana sonoră de la Blade Runner, a fost cu totul specială, o compoziție electronică de excepție ce l-a pus pe Vangelis imediat alături de greii electronici ai vremii: Jean-Michel Jarre, Isao Tomita, Kraftwerk etc. Blade Runner l-a propulsat în celebritate pe Vangelis, marcând începutul unor decade în care compozitorul grec a realizat discuri de excepție ca Antarctica, 1492: Conquest Of Paradise, The Friends Of Mr Cairo, The City ș.a.m.d.
Mai jos o imagine cu Vangelis, din anii 80, din studioul său:
După cum spuneam, Vangelis s-a născut la Agria, însă a copilărit chiar în Atena și și-a început cariera muzicală ca clăpar în formațiile de rock The Forminx și Aphrodite’s Child. În această perioadă l-a cunoscut pe Demis Roussos, bunul său prieten. Îți las mai jos o imagine cu trupa Aphrodite’s Child, în stânga este Demis Roussos urmat la dreapta de Vangelis și de ceilalți membri ai trupei:
La finalul adolescenței, Vangelis se mută la Paris unde se dedică muzicii de soundtrack și electronice și compune primele sale coloane sonore pentru filmele documentare L’Apocalypse des Animaux, La Fête sauvage și Opéra sauvage.
Ulterior perioadei din Paris, Vangelis se mută la Londra unde își deschide propriul studio numit „Nemo”, aici compunând primele sale albume de studio: Heaven and Hell (1975), Albedo 0.39 (1976), Spiral (1977) și grozavul China (1979). De asemenea, tot în această perioadă pune bazele colaborării sale cu vocalistul trupei Yes, Jon Anderson, cu care formează un duo numit Jon and Vangelis activ între 1979 și 1986.
În anii 80 și 90 a atins succesul mainstream, după cum spuneam în special datorită coloanei sonore Blade Runner dar și cel al Conquest of Paradise, un alt disc fascinant marca Vangelis. În anii 90 lansează albumele Voices și Oceanic, apoi ultima sa coloană sonoră pentru El Greco (1998).
După o pauză de câțiva ani, Vangelis își îndreaptă atenția cu maturitate către pasiunea sa pentru explorarea spațiului cosmic. Aduce spațiul cosmic în muzică și se lasă inspirat de nemărginirea pe care o poate măsura creația umană în acest mediu infinit. Ajunge să colaboreze cu NASA și dedică o serie de albume misiunilor spațiale: Mythodea – Music for the NASA Mission: 2001 Mars Odyssey (2001), Rosetta (2016) și, albumul de față, Juno to Jupiter (2021).
De menționat că Vangelis a fost un personaj extrem de interesant și de controversat și, contrar cu notorietatea sa, era extrem de retras, nu prea ținea concerte, nu prea dădea interviuri și se știa foarte puțin despre viața sa personală. Se bănuiește că Vangelis a fost căsătorit de două sau de trei ori, dar nu se știe exact cu cine, existând doar zvonuri în acest sens.
Viața sa de zi cu zi era extrem de simplă, îi plăcea să nu stea mult într-un loc, având apartamente în multe din orașele importante ale lumii, îi plăcea să cânte la pian și la instrumentele sale electronice mai toată ziua și să ducă o viață liniștită. Era pasionat, de asemenea, de pictură – primul său vernisaj având loc în 2003 la Valencia în Spania.
Cu toate că era inabordabil de presă, mulți fani și prieteni l-au descris ca fiind o persoană extrem de agreabilă și simpatică, un om jovial și plin de umor. Vangelis a murit de infarct la vârsta de 79 de ani într-un spital din Paris.
Revenind la discul de față, este extrem de interesant că Vangelis ne propune și o voce pentru Juno, reprezentată de nimeni alta decât de soprana româncă Angela Gheorghiu cu care îți las o imagine mai jos, fotografiată împreună cu Vangelis:
Angela Gheorghiu se năștea la Adjud în 1965 și se lansa în cariera sa în 1992 pe scena londoneză a Royal Opera House și pe cea a Vienna State Opera în același an. Angela Gheorghiu s-a remarcat în special cu roluri din opere de Puccini și Verdi, devenind extrem de cunoscută după ce o interpretează pe Violetta din La Traviata de Verdi la Covent Garden în 1994. Urmează apoi roluri de excepție ca Mimì în La Bohème sau Magda în La Rondine.
Criticii din lumea întreagă o consideră pe Angela Gheorghiu ca una din cele mai inconfundabile voci de soprană, având onoarea să fie asemănată des cu Maria Callas. De asemenea, noi românii avem onoarea să o recunoaștem pe Angela Gheorghiu ca fiind una din cele mai mari soprane ale vremurilor noastre. Avem bucuria să o ascultăm pe acest album cu interpretarea sa extraordinară a vocii lui Juno.
Când pui pe ascultare piesa 16 de pe acest album, „Juno’s Accomplishments”, spațiul cosmic imaginat muzical de Vangelis îți propune o transcendență deosebită către niște dimensiuni vaste, de un spațiu aproape infinit, pe care aproape că îl poți auzi prin notele și sunetele propuse de compozitorul grec. Apoi, într-un mod aproape Dumnezeiesc, vocea Angelei transpusă în Juno complet, străbate infinit aceste cotloane lungi ale spațiului cosmic umplând imediat atât universul cât și sufletul celui ce ascultă.
Din aceste considerente Juno To Jupiter nu trebuie ratat, trebuie ascultat cu foarte mare atenție, este o experiență, este un testament muzical pe care Vangelis îl lasă în urmă și dacă avem vrem să aflăm unde s-a dus marele compozitor, atunci nu trebuie decât să ascultăm acest ultim disc al său și vom afla de îndată.
Te invit să ne mărturisești experiența ta cu acest disc fie în comentarii mai jos, fie pe grupul de Facebook „Melomani Romania”.
Silviu TUDOR
An article written in my sweet spot,
and this is what I’ve heard.
Spotify
Apple Music
Tidal
