Scorpions Acoustica – Magie live

Dragă cititorule, săptămâna aceasta am plăcerea să îți aduc sub atenție un album înregistrat live, cu trăire și sentiment. Despre magia înregistrărilor live povesteam și în articolul despre Oscar Peterson Trio – We Get Requests, disc care captura atât de bine energia și sentimentul de la momentul concertului.

În același fel și Acoustica, albumul Scorpions din 2001 despre care vom discuta astăzi, este înregistrat tot live și are același farmec de a fi captat magia momentului.

Este interesant, astfel, asemenea unui sistem de criptare-decriptare, să decodăm cu sufletele noastre acest strat deosebit al acestor înregistrări live, folosindu-ne de propria putere de percepție, cheia de decriptare pentru a înțelege aceste discuri fiind propriul nostru suflet.

Chiar Klaus Meine, vocalistul trupei Scorpions, spunea într-un interviu că muzica live unplugged îl atrage extrem de mult pentru că îi este foarte familiară, fiind similară cu momentele când trupele rock compun muzică: o voce și o chitară.

Când pui pe ascultare acest disc intri imediat în senzația momentului de atunci, simți de îndată interpreții de pe scenă și te simți în rândul publicului de la concert. Fără a ști la acest moment care sunt premisele și locația acestui concert, îți dai seama imediat că este înregistrat în aer liber, dar este diferit de alte înregistrări de acest gen, sunând mai intim, mai altfel. Despre locație și premise vom discuta câteva paragrafe mai târziu, promit că va fi tare interesant.

Revenind la sunetul acestui album, scena este compusă din Klaus Meine în centru puțin stânga, cei doi chitariști în extremele stânga și dreapta a scenei – Rudolf Shenker și Matthias Jabs, iar toboșarul, James Kottak, este situat în spatele scenei în centru. Mai jos o imagine din timpul acestui concert:

Scena și imaginea stereo a acestui album are nevoie de un pic de acomodare, fiind foarte multă informație pe care creierul nostru trebuie să o proceseze, însă, cel puțin în cazul meu, după 3-4 piese, toată scena începe să se clarifice și să îi „văd” pe cei care cântă, totul devenind extrem de holografic și de spațial.

Dacă ar fi să spunem câteva cuvinte despre trupa Scorpions, ne-ar trebui probabil vreo 10-15 articole de acest gen. Probabil că mai toți dintre noi cunoaștem această trupă legendară și hit-urile sale grozave care au fost pe buzele tuturor în anii 80-90. Toată lumea cunoaște piesa „Wind of Change”, cu ale sale versuri celebre: 

„I follow the Moskva down to Gorky Park

Listening to the wind of change

An August summer night, soldiers passing by

Listening to the wind of change”

Pornind de la aceste premise, să sumarizez în doar un paragraf cine sunt Scorpions este extrem de dificil, însă voi încerca. Trupa s-a format în Hanovra în 1965, fiind fondată de chitaristul Rudolf Shenker. Ca și stiluri Scorpions au cântat hard rock, heavy metal, glam metal și soft rock. Cea mai de succes formulă a Scorpions a fost cea dintre 1978 și 1992 cu Meine la voce, Shenker și Jabs la chitare, Bucholz la bas și Rarebell la tobe. Shenker și Meine au fost singurii membri constanți ai trupei de-a lungul anilor, chiar și așa însă, sound-ul specific Scorpions a fost complet similar în toate configurațiile în care au existat.

Contribuția lor la muzica rock este indefinibilă, probabil că nu mai există altă formație rock care să ne fi dat atât de multe imnuri rock ca Scorpions, amintesc aici: Wind of Change, Rock You Like a Hurricane, Still Loving You, Holiday, Send Me an Angel și lista poate continua pe multe pagini.

Revenind la premisa acestui album, Acoustica, pe mine m-a uimit faptul că a fost înregistrat în Lisabona, unul din orașele mele preferate și total neașteptate pentru o trupă rock din Germania. Însă, aceștia au explicat că Portugalia și Spania este zona cu cel mai mare succes comercial și cu cel mai activ fan-base, acestea ducând la decizia lor să înregistreze albumul în acest oraș.

Uimirea mea a continuat după ce am aflat că a fost înregistrat într-o fostă mănăstire numită Convento do Beato. În imaginea de mai jos putem observa fațada clădirii:

Mi s-ar părea genial să dăm timpul înapoi cu 3-400 de ani și să ne ducem acolo, la Convento do Beato, și să le povestim preoților că peste câteva sute de ani, în curtea lor interioară, se va pune o scenă și o formație de menestreli rock vor cânta despre un „vânt al schimbării” care se va întâmpla în Europa de Est peste câteva sute de ani.

Organizarea concertului a fost una de excepție, de la locație la echipa care a lucrat la producție. Acoustica a fost înregistrat în Februarie 2001 în 3 seri consecutive, Scorpions alegând cele mai bune variante de interpretare din aceste zile pentru a le include pe album.

Cei care au participat la acest album sunt:

Klaus Meine – voce

Rudolf Schenker – chitară acustică

Matthias Jabs – chitare acustice

Ralph Rieckermann – bas și contrabas

James Kottak – tobe și backing vocals

Christian Kolonovits – pian și orgă Hammond

Johan Daansen – chitară acustică

Mario Argandoña – percuții

Ariana Arcu – violoncel

Hille Bemelmanns, Liv Van Aelst, Kristel Van Craen − backing vocals

La momentul de față, Scorpions este compusă din Meine, Shenker, Jabs, Rieckermann și Kottak și este mai mult decât clar că sunt niște muzicieni desăvârșiți și deja intrați în legendă, însă, pentru a expune corect cât de departe au mers pentru acest album, voi spune câteva cuvinte despre muzicienii adiționali ce au făcut parte din acest proiect.

Prima data îl amintesc pe celebrul Christian Kolonovits care mai lucrase cu Scorpions cu ocazia unui alt proiect live numit “Moment of Glory” cu orchestra Filarmonică de la Berlin. În cazul Acoustica, Kolonovits s-a ocupat de partea de aranjament pentru orchestră și instrumente clasice. Kolonovits este austriac, școlit la Viena, fiind un compozitor și dirijor de referință, extrem de cunoscut pe scena muzicii clasice din Europa, de aceea este fabulos să îl regăsim implicat în acest proiect.

Un alt muzician extra de care vreau să spun câteva cuvinte este violoncelista româncă Ariana Arcu, prezentă în proiectul Acoustica, care a lucrat, de asemenea, cu Scorpions în trecut susținând câteva zeci de concerte cu ocazia turului „Moment of Glory”.

Ariana, originară din Cluj, în tinerețe s-a mutat la București unde a devenit studentă la Conservator. Aici îl cunoaște pe George Angelescu, un muzician român care locuia în Germania și îi cunoștea pe Scorpions. Angelescu a pus-o în legătură pe Ariana cu trupa, aceștia având nevoie de un violoncelist pentru proiectele lor.

Mai jos o imagine cu Ariana din timpul concertelor Acoustica:

Ariana povestește că a fost acceptată pe loc de Scorpions și invitată direct la repetiții în studioul acestora din Hanovra. Violoncelista își amintește într-un interviu despre bunătatea și umanitatea celor de la Scorpions, în special a lui Meine și Shenker – care au surprins-o că nu aveau un comportament de rockstars. 

Ariana, în prezent, locuiește în Statele Unite, după ce a absolvit un doctorat la University of Alabama, unde a ajuns, de asemenea, să predea la facultatea aceasta și să cânte în orchestra simfonică a orașului Huntsville și, în afară de Scorpions, a mai cântat și cu Deep Purple. Nu știu cum sunteți voi, dar, când citesc despre viața și realizările Arianei, sunt tare mândru că sunt român.

Chiar dacă tot albumul are un iz extrem de interesant, dacă ar trebui să aleg piese preferate, atunci m-aș opri la „Send Me An Angel” și la „Wind of Change”, ambele transmițând extraordinar de mult și păstrând o stare și senzație minunată.

Send Me An Angel impresionează cu o scenă foarte mare și cu un spațiu tridimensional dat de uralele publicului în care simți imediat că faci parte. Atmosfera locației și a concertului este captată acolo, trebuie doar să o auzi. Sunetul acestei melodii este mare, ținut cu ritm de chitara bas, împrospătat pe alocuri de violoncel, pian, mai multe chitare și, bineînțeles, vocea inconfundabilă a lui Meine.

De asemenea, nu putem sa nu îi recunoaștem geniul lui Shenker, care alături de Meine, ne face cadou o interpretare fabuloasă de acolo din partea stângă a scenei. Un mare chitarist acest Shenker – un adevărat scorpion între scorpioni.

Albumul include versiuni personale Scorpions ale unor piese consacrate ca „Dust in the Wind”, „Drive” sau „Love of my Life” – piese reinterpretate de Scorpions cu mare măiestrie, fiind o plăcere să le asculți.

În încheiere vreau să îmi trag concluziile alături de cuvintele celui mai important scorpion, Rudolf Shenker, care spunea că să reinterpretezi cântece de studio în formă live unplugged aduce o magie specială – iar eu sunt perfect de acord cu el. Am ascultat foarte multe albume unplugged ale unor formați și interpreți ajunși într-un punct al carierei lor în care au devenit maturi îndeajuns să poată cânta în acest fel, și da, în aceste interpretări live și unplugged descoperim mai bine magia muzicii și măiestria interpreților.

Acoustica este un album-eveniment, ca un fel de poveste acustică, ruptă dintr-un trecut relativ apropiat, și nu ar trebui să lipsească din palmaresul de audiții niciunui împătimit de muzică.

Silviu TUDOR
An article written in my sweet spot, 
and this is what I’ve heard.

Spotify:

Tidal:

Apple Music: