REVIEW BOWERS & WILKINS Pi8 – „FINEȚE ȘI STIL”

.

.

Dragă cititorule, îți spuneam într-un alt review de săptămâna trecută, că ale mele căști ear-buds Sony WF-1000XM4 se defectaseră și că eram în căutarea unor noi ear-buds premium. Îmi propusesem astfel să testez mai multe opțiuni înainte să ajung și la Sony. De ce nu am optat direct pentru WF-1000XM5, versiunea actuală a vârfului de gama Sony ear-buds? Ei bine, răspunsul este simplu: din curiozitate. Cred că sunt foarte multe opțiuni de ear-buds în zona aceasta premium și ar fi păcat să nu aleg pe încercate. Astfel, te invit să pornești acest articol citindu-l pe cel precedent despre Sennheiser Momentum True Wireless 4, cu care le voi compara astăzi pe Bowers & Wilkins Pi8.

.

Sunt, astfel, Bowers & Wilkins niște producători serioși de căști? Sau, mai exact, întrebarea ar putea fi – sunt bune de ceva căștile Bowers & Wilkins? Într-adevăr, B&W nu produc căști de foarte multă vreme și ar fi ușor să ne punem această întrebare, dat fiind că acum este la modă ca toți producătorii de scule audio care nu fabricau căști să introducă în portofoliul lor și acest tip de produse.

.

Nu aș fi putut, astfel, să nu îmi satisfac toate aceste curiozități și să îmi răspund la aceste întrebări fără a testa vârful acesta de gamă de la B&W proaspăt lansat, Pi8, ce înlocuiește modelul precedent foarte de succes Pi7 S2, tot vârf de gamă. Este interesant că Pi8 nu poartă numele la care ne-am fi așteptat, conform regulii noile căști ar fi trebuit să se numească Pi7 S3, însă nu s-au numit așa, fiind ridicate un nivel mai sus, numindu-se Pi8. Este just că trebuiau săltate un grad mai sus, dat fiind că vin cu multe noutăți dar și cu promisiunea Bowers & Wilkins că ar trebui să le depășească cu brio pe Pi7 S2. Așa că hai să vedem împreună, le depășesc sau nu? Își merită numele superior?

.

Pentru test am primit căștile în culoare albă, Pi8 fiind disponibile și în Anthracite Black, Jade Green și Midnight Blue. Pe cele albe, numite Dove White, le-am văzut în reclama puternică pe care a făcut-o David Beckam, prezentând în urechile sale fix niște Pi8 în culoarea aceasta Dove White. Îți dai seama cititorule că mă așteptam ca în săptămâna de teste cu Pi8 să mă simt și eu ca un David Beckam – înalt, arătos, „dormit cu fața pe grătarul de mici” – așa cum îi denumea Florin Piersic pe bărbații focoși care arătau bine în a doua parte a vieții. Bineînțeles că sintagma lui Florin m-a distrat întotdeauna și mi-a plăcut indefinit, însă, în cazul meu intersecția dintre aceste trei elemente David Beckam, Silviu și grătarul de mici, nu au același rezultat ca în conceptul lui Florin Piersic, din păcate la mine grătarul de mici cu siguranță că nu ar fi pentru dormit, ci mai mult o unealtă pentru mulți mici care nu ar rămâne acolo, ci, cum ar spune tot mărețul Florin Piersic, ar fi „băgați la întuneric”.

.

.

Așadar, dezamăgit puțin de faptul că nu semăn cu Beckam, am decis să desfac cutia și să instalez aplicația și să încerc căștile, nu mai aveam răbdare. Împachetarea este una de top, la fel ca în cazul tuturor produselor Bowers am observat imediat o finețe de fabricație atât a cutiei de depozitare cât și a căștilor, peste Sennheiser sau Sony. Bowers sunt Bowers, sunt produse de lux, nu degeaba face Beckam reclamă la ele. Hai să vedem însă și cum se aud, că până la urmă în lumea mea asta contează mai mult.

.

Mă întorc de la una la alta fix cum face și Florin Piersic și nu pot să nu mai menționez încă o dată că Pi8 arată bestial, carcasa și căștile sunt fabricate dintr-un compozit care poate fi ușor confundat cu fildeșul, să spunem că filosofia fineții lor merge mai aproape de ear-buds-urile de la Apple. Comparativ cu Sony și Sennheiser carcasa este mult mai finuță, iar căștile sunt foarte bine finisate și ele.

.

.

Trebuie menționat, de asemenea, o particularitate foarte interesantă pe care nu am regăsit-o decât la aceste căști. În pachetul lor vei găsi atât un cablu USB-C pentru încărcarea lor, însă vei găsi și un cablu USB-C la jack stereo. Acest lucru m-a intrigat foarte tare și citind manualul am înțeles imediat ce scop avea. Carcasa poate juca rol de „releu”, putând fi conectată ca device de sunet extern la un telefon prin cablul USB-C, apoi, pe mai departe aceasta se ocupă de conexiunea wireless lossless cu căștile. Această funcție de releu poate fi extrem de utilă utilizatorilor de iPhone, care nu vor putea folosi căștile în mod lossless pe wireless cu telefonul lor, Apple nesuportând transfer bluetooth de rezoluție mare cu alte echipamente decât cu cele Apple, însă, prin acest workaround, comunicarea de rezoluție mare între iPhone și căști non-Apple este posibilă. De asemenea, trebuie menționat aici că Pi8 suporta comunicații de rezoluție înaltă doar prin intermediul codec-ului aptX Lossless, pe care unele telefoane nu îl au în dotare, atunci, chiar dacă este vorba de Android, funcția de releu a cutiei de încărcare devine utilă și pentru aceste cazuri.

.

Revenind obsesiv la cum arată, aș spune că finețea lor se potrivește foarte bine pentru doamne și domnișoare, fiind ear-buds-urile pe care le văd a fi utilizate de sexul frumos, ba chiar o să afirm că la acest capitol Pi8 câștigă detașat în față rivalilor de la Sony sau Sennheiser.

.

.

Știu că am spus că se potrivesc mai bine doamnelor și domnișoarelor, însă nu îți pot pune la dispoziție decât o fotografie cu mine purtând Pi8, însă ce pot să îți spun este că sunt extrem de comode, comparativ cu Sony și Sennheiser, Pi8 fiind căștile cele mai comode din cele pe care le-am încercat până acum, efectul „supozitor” fiind complet dat uitării. În pachet dispun, bineînțeles, de toate accesoriile: dopuri de urechi Extra Small / Small / Medium / Large, cabluri, instrucțiuni de utilizare etc.

.

Pe mai departe am petrecut cu Pi8 circa o săptămână, timp în care le-am purtat după mine peste tot și am încercat, ca de obicei, să le dau teste grele, ca să îmi pot da seama ce le poate pielea. Înainte să îți relatez însă concluziile la testele grele prin care le-am trecut, aș vrea să îți spun cum a decurs conectarea la telefon.

.

Aceasta a decurs fără niciun fel de probleme, cu o configurație similară cu concurența, Pi8 împerechindu-se rapid cu telefonul și neexistând sughițuri. Aplicația care le administrează se numește „Music | Bowers & Wilkins” și este o aplicație generală pentru mai multe produse din zona lor de wireless. Cu această aplicație se administrează și boxele Formation Duo cât și celelalte căști din gama lor. Aplicația este foarte bine făcută, funcțiile pe care le regăsim în aceasta sunt cele de bază, existând opțiunea de a comuta între Noise Cancellation și Pass-Through (funcția de transparență la B&W), cât și funcția de Advanced EQ – un egalizator pe 5 benzi și funcția sa numită True Sound care îți permite să anulezi orice procesare și să trimiți o formă cât mai pură de sunet către căști.

.

.

Ascultând Pi8 am fost imediat surprins de sunetul lor mai bombastic comparativ cu Sennheiser Momentum TW4, cu o putere de imersiune mai mare. Sigur, însă, că la anumite capitole mi-a plăcut mai mult cum sună Pi8 versus TW4, însă, la altele nu, scena, corectitudinea, claritatea, acolo am preferat TW4. Dacă aș fi avut 4 urechi, atunci aș fi optat pentru ambele, însă cum nu am decât un set de urechi, atunci trebuie să mă mulțumesc cu doar unul dintre modele. Trist.

.

Tot din aplicație se pot personaliza funcțiile de touch ale celor două ear-buds. Aș spune că aplicațiile Sony și Sennheiser sunt mai complete decât cea de la B&W care are doar niște funcții de bază. Observam însă și în review-ul la TW4 că aplicația nu contează atât de mult și că sunetul este de fapt cel ce contează.

.

După cum spuneam, am fost impresionat de sunetul lor, se simte experiența inginerilor B&W pusa în Pi8, ceea ce auzi din Pi8 este un sunet rafinat și condimentat extra, în stilul consacrat B&W, de parcă ai asculta niște boxe din seria 700 sau 800. Dat fiind preferința mea pentru Bowers & Wilkins, sunetul Pi8 a făcut mai mult sens decât cel al Sennheiser sau Sony, oferindu-mi ceva mai aproape de ce caut eu.

.

Este însă o chestiune de gust și aș denumi caracterul de sunet al Pi8 ca fiind „mai deschis”, iar cel al Sennheiser TW4 ca fiind mai corect, mai aproape de realitate. Dacă vrei bombastic, mergi pe Pi8, dacă vrei corectitudine audiofilă, mergi pe TW4.

.

Însă, fiind niște căști multimedia, niște căști pe care le iei cu tine peste tot, pe care le folosești la apeluri telefonice, la ascultat podcast-uri și cărți audio, dar și la muzică, purtându-le cu tine prin zone aglomerate unde vrei să îți ascundă gălăgia, dar uneori îți dorești și să auzi ce se întâmplă în exterior, în aceste condiții sunt foarte importante funcțiile de Noise Cancellation și de Pass-Through, acestea putând fi diferențiatoarele de care ai nevoie pentru a decide. Așa că am hotărât să le pun la cel mai greu test, testul de noise cancelling în condiții vitrege.

.

Când vrei să verifici funcția de noise cancelling, este simplu, ai nevoie de ceva care să facă o gălăgie susținută și teribilă. Dacă în cazul Sennheiser TW4 am ales să le duc în iadul metroului bucureștean, în cazul Pi8 lucrurile au stat diferit, în ziua testului de noise cancelling nu am mai avut timp să plec de acasă, așa că a trebuit să mă reorientez la o sursă de gălăgie mai apropiată. Aici a intervenit ajutorul din partea aspiratorului.

.

Ca tot omul modern, avem și noi în casă un aspirator din acesta robotizat, rotund și deștept. Unde mai pui că este tot alb ca și Pi8. Din fericire pentru acest test, dar din nefericire pentru noi, aspiratorul este mai gălăgios decât Montserrat Caballé atunci când este supărată că întârzie curierul. Așa că am zis că este simplu: îi pun pe cei doi față în față și vedem ce iese! Pi8 va fi curierul și aspiratorul va fi Montserrat!

.

.

Așa că totul a decurs foarte simplu: i-am dat drumul monstrului și am început să îl urmăresc prin casă. Aspiratorul are un zgomot deranjant specific, nefiind vorba neapărat de decibeli, ci de o anume frecvență care deranjează teribil, unde mai pui că se comportă ca un motan în călduri, fix unde ai tu treabă acolo se va afla și el, la picioarele tale, și oriunde ai fugi de el, incontestabil te va urmări. De data aceasta, însă, eram eu cel ce îl urmăream, înarmat cu cele mai scumpe protecții de urechi, finuțele Pi8.

.

Prima dată am testat cu funcția de noise cancelling oprită și am observat că deja dopurile fac o treabă foarte bună în a-i mai calma răgetele monstrului rotund. Apoi am pornit funcția de noise cancelling și voilà: toată gălăgia a dispărut! Nu l-am mai auzit pe terorist, doar îl vedeam, venea spre mine, mă ataca la picioare, dar nu era de auzit, era ca și cum aș fi fost surd și aș fi auzit doar muzica din capul meu. Așadar, funcția de noise cancelling funcționează și este chiar bună. Aș putea spune că este chiar mai bună decât cea de la Sennheiser.

.

Cea care mi-a stat alături în aceste teste a fost Loreena McKennitt, despre care scriam un review al albumului „The Mask and Mirror”, o minunăție mistică din 1994. Pi8 au redat frumos atmosfera tipică Loreena McKennitt, cu al său sunet rotund și detaliat și cu acele tușe speciale de muzică celtică.

.

.

SFATURI