Dragă melomanule, inspirat fiind de sărbătoarea anului nou și de climaxul specific cu care oamenii petrec această ocazie, mă simt motivat să îți scriu despre un cântec care se potrivește la fix cu subiectul în cauză. Este vorba de unul din cele mai grozave cântece din lume, „In The Air Tonight” al genialului Phil Collins.
Această piesă are minunata particularitate de a avea o surpriză de ritm spre finalul său și, dacă ar fi să facem un exercițiu de imaginație și am da play acestei piese pe 31 decembrie, cu fix 3 minute și 41 secunde înainte de miezul nopții, atunci când toată lumea la ora fixă va striga „La mulți ani”, vom auzi focuri de artificii din descătușarea de forțe a soloului de baterie de la finalul In The Air Tonight. Grozav, nu-i așa?
În acest fel, piesa aceasta seamănă foarte mult cu trecerea unui an, începând cu un pasaj blând al vocii lui Phil și apoi, fix la miezul nopții în noaptea de anul nou, terminându-se cu o energie neașteptată printr-un recital de baterie ce marchează foarte bine energia pe care o avem toți atunci când simțim trecerea în noul an, debarasându-ne de cel ce a trecut și primindu-l cu bucurie pe cel nou.
Pentru mine sărbătoarea de anul nou este poate cea mai grozavă și mai importantă dintre toate, țin minte cu drag că noaptea aceasta la noi în familie era magică, un fel de noapte în care toți petreceam cu descătușare, parcă tot ce nu era permis de obicei acum se putea întâmpla, toți eram cumva liberi să ne facem de cap. Iubeam asta la familia mea, să îi văd cu adevărat descătușați, așa cum erau ei de fapt, măcar și pentru o singură seară pe an. Mi-e dor de atmosfera aceea, mi-e dor de ei. Este o onoare să treci în noul an alături de oameni minunați și în circumstanțe speciale, așa cum este și cântecul de care îți scriu acum și posibila sa apartenență de petrecerea anului nou.
De foarte multe ori am fost întrebat care este cântecul meu preferat și, mai ales în a doua parte a vieții mele, după ce am ascultat foarte multă muzică, mi-a fost foarte greu să răspund și să mă decid, însă mergând înapoi vreo 20 ani, îmi aduc aminte că atunci răspundeam fără să stau foarte mult pe gânduri: „In The Air Tonight”.
Această piesă are ceva unic, atât în vocea lui Phil, atât în felul în care este lucrată, încât, pentru mine, la 20 de ani distanță, îmi este din nou ușor să răspund la fel: „In The Air Tonight este cântecul meu preferat”.
Piesa avea niște precondiții extrem de interesante, marcând începutul unei cariere solo pentru toboșarul trupei Genesis, Phil Collins, fiind primul său single extras de pe albumul „Face Value” din 1981, un album de un succes enorm. Din punctul meu de vedere sunt șanse mari ca Phil Collins să fi fost unul din cei mai cool artiști ai anilor săi. Îți las mai jos o imagine cu el ca să îți demonstrez cele afirmate:
Sigur că, la momentul lansării acestui disc, Phil Collins era foarte cunoscut pentru ce făcuse deja cu Genesis, însă nimeni nu se aștepta la acest moment ca Phil să aibă o voce atât de mare, toată lumea cunoscându-l ca și toboșar și frontman al trupei Genesis, însă Genesis nu erau încă imenși și piesele lor de maxim succes comercial ca I Can’t Dance, Jesus He Knows Me, Invisible Touch sau Mama, încă nu apăruseră, încă nu eram obișnuiți cu vocea lui Phil, aceasta devenind notorie prin intermediul albumului său solo, iar single-ul In The Air Tonight punându-l pe Phil Collins în urechile și sufletele tuturor.
Ceva ce Phil a declarat mai târziu m-a pus pe gânduri: „nu sunt un cântăreț, ci sunt doar un toboșar care mai și cântă din când în când”. Aceasta afirmație definește foarte bine cariera lui Phil și felul neașteptat în care s-a ridicat de pe locul din spate menit de obicei toboșarilor, permițând luminii reflectoarelor să ajungă și acolo.
Astfel, această dualitate a vocii și bateriei nu putea lipsi din In The Air Tonight, piesa având poate cel mai grozav solo de baterie din toată muzica comercială, cu al său sound atât de special, rupt din mâna genialului Phil Collins și sculptat atât de frumos de legendarul producător Hugh Padgham.
Loialitatea pe care o port cu mine acestei piese încă de când am auzit-o pentru prima dată se justifică imediat atunci când pun pe ascultare In The Air Tonight: aud o voce teribil de specială care se află la limita dintre recitat și cântat, cu o sensibilitate aparte, lucrată extraordinar, cu un tremur subtil de vocoder, cu un ritm aparte dat de niște tobe electronice intermediare și, atunci când nu mă aștept să mai apară ceva, fix cu un minut și 55 de secunde înainte de finalul piesei, am parte de explozia grandioasă a unui solo de baterie, poate cel mai grozav solo de baterie din toată muzica comercială. Fie că ești audiofil, fie că ești meloman, nu ai cum să nu îți dorești în urechi și în suflet această descătușare teribilă de forțe care îți va pune la lucru sistemul audio, dar și satisfacția îți va fi una imensă și îți vei dori instant să asculți din nou și din nou piesa, până când nu te mai saturi. La finalul acestor repetiții trag aceeași concluzie: pentru mine In The Air Tonight este sunetul reprezentativ al anilor 80 și mi-aș fi dorit să fiu atunci, în acele vremuri, în Miami, când se auzea această piesă la radio din mai toate decapotabilele care treceau pe Ocean Drive Blvd.
Permite-mi astfel, să îți dau puțin context și să îți explic toate aceste premise și felul tehnic dar și magic care a permis nașterea acestui cântec atât de special. Să începem cu albumul de pe care face parte In The Air Tonight, Face Value. Spuneam că Face Value fusese lansat în 1981 la Virgin Records și era primul album solo al toboșarului Collins. Contextul din jurul acestui album este unul destul de negru, Phil strânsese foarte multe experiențe personale negative în anii precedenți lansării și simțise nevoia să compună niște cântece personale care să vorbească despre aceste suferințe.
La finalul anilor 80, Phil era cu Genesis de peste 8 ani, primii ani petrecându-i ca și toboșar, apoi, după plecarea frontman-ului Peter Gabriel acceptând el aceasta poziție. Mai jos o imagine cu Phil Collins, Tony Banks și Mike Rutherford, colegii săi de trupă din Genesis:
Albumul solo Face Value este o poveste centrată în primul rând pe suferința imensă pe care Phil a simțit-o după despărțirea de prima sa soție, Andrea Bertorelli, în 1979. După reîntoarcerea sa acasă după o lungă și obositoare sesiune de concerte cu Genesis, își găsește nevasta și copii plecați și cerere de divorț pe masă. Pentru Phil această situație a fost devastatoare și mai toate cântecele din Face Value vorbesc despre această suferință.
Astfel, locuind de unul singur la începutul anilor 80 în Anglia, în casa sa din Shalford, Surrey, Phil simte nevoia să compună și să înregistreze propriile sale cântece cu care momentan nu avea în vedere să formeze un album. Astfel, în dormitorul său, înarmat cu un sintetizator Sequential Prophet-5, un drum-machine Roland CR-78 și un magnetofon cu 8 benzi, a înregistrat bună parte din piesele acestui album, printre care și In The Air Tonight.
La acest moment este de notat că Phil nu era deloc interesat de calitatea lucrărilor și a înregistrărilor, era mai mult interesat să captureze emoția din spatele acestor stări și momente. Phil nu a avut niciun moment dorința de a lansa un material solo, ba chiar, la scurtă distanță le-a prezentat câteva din piese colegilor săi din Genesis, însă aceștia, chiar dacă mișcați de sensibilitatea pieselor, i-au spus că sunt mult prea simple pentru Genesis. În această conjunctură Phil ajunge să creeze un material separat, un album solo, pe care îl înregistrează în studioul Town House din Londra și studioul Village Recorder din Los Angeles între august și decembrie 1980.
Partea tehnică este foarte interesantă, dat fiind că Phil înregistrase deja In The Air Tonight în dormitorul său, în condiții tehnice precare, însă, ajuns în studio, decide împreună cu Hugh Padgham că doresc să păstreze această înregistrare și să construiască în jurul ei în loc să pornească de la zero, emoția unică capturată în această înregistrare jucând un rol important în luarea deciziei. Ei bine, acest aspect nu a fost unul foarte ușor, dat fiind că Phil înregistrase pe 8 piste, iar echipamentele de studio aveau 24 de piste, astfel o migrare a fost necesară înainte ca „periatul” să poată începe.
Voi deveni puțin mai tehnic în cele ce urmează și îți voi povesti despre sunetul specific al solo-ului de tobă pe care, dacă nu îl știi deja, după ce îl vei asculta pentru prima dată te va pune imediat pe gânduri și vei traversa bariera melomanului către cea a audiofilului și te vei întreba: „cum naiba au reușit să realizeze oare la începutul anilor 80 un sunet atât de modern și de <gras>?”. Ei bine, răspunsul este acesta: „gated reverb”. Această tehnică a fost descoperită din întâmplare de Collins și Padgham. Mai jos o imagine cu masa de mix pe care a fost lucrat acest album, un Solid State Logic SL 4000:
Ca să ajung la sunetul din spatele ropotului de tobă teribil de pe acest cântec, trebuie să vorbim puțin despre masa aceasta de mixaj și felul în care Phil și Hugh au descoperit un efect grozav complet din întâmplare. Majoritatea meselor de mixaj din acea perioadă aveau o funcție numită „talkback”, fiind practic un buton pe care inginerul de recording îl apasă pentru a putea vorbi printr-un microfon cu cei din cabina de înregistrare.
SL 4000 aducea o funcție în plus: așa numitul „reverse talkback” sau „listen mic”, opusul funcției de mai sus, aceasta permitea inginerului ca la apăsarea unui buton să poată auzi ce spun muzicienii din cabina de înregistrare cu ajutorul unui microfon cu o dispersie foarte largă, să poată captura întreaga cameră, dar, cu un efect de compresie extrem de puternic, atipic vremurilor de atunci, pentru a permite vocilor umane să fie capturate fără probleme peste orice alte zgomote din cabina de înregistrare.
În timpul înregistrărilor de dinainte de Face Value, s-a lucrat la albumul Intruder al lui Peter Gabriel pe care tobele au fost interpretate de Collins, în acest moment, dintr-o greșeală absurdă dar foarte norocoasă, Collins și Padgham au uitat pornit acest circuit de reverse talkback și Collins a început să bată la tobe, iar Padgham, în fața pupitrului de mix, a fost complet uimit de ce auzea. Tobele căpătau imediat un corp aparte, băteau frumos până în inima celui ce asculta, a fost un efect care l-a cucerit imediat pe inginerul Padgham, acesta realizând ce potențial exista acolo. Așa se năștea efectul de gated reverb descoperit din întâmplare de cei doi. Astfel, Padgham rămâne la studio toată noaptea refăcând conexiunile mesei de mixaj, astfel încât să poată înregistra în ziua următoare prin canalul de reverse talkback, astfel au fost înregistrate și tobele de pe albumul lui Peter Gabriel, însă și de pe Face Value, implicit și de pe In The Air Tonight.
Este foarte interesant pionieratul teribil din muzica anilor 70 și 80 când multe proceduri de acest gen au fost descoperite, plăcerea tehnicienilor de a descoperi și de aplica chestiuni noi fiind măreață și puterea creativă din spatele acestor tehnici a fost fabuloasă. Mai jos o imagine cu Hugh Padgham:
Britanicul Hugh Padgham este un producător de renume, fiind responsabil de multe din albumele Genesis, The Human League, The Police și Sting, reamintesc aici de albumul „Ten Summoner’s Tales”, una din cele mai grozave lucrări ale lui Padgham. Mâna și urechea lui Padgham le putem auzi In The Air Tonight, însă nu numai pe partea de tobe ci și pe partea de voci a piesei, vocea lui Phil este redată extraordinar, cu niște efecte extrem de subtile de compresie, de layering si de anti-fază. Vocea sa a fost înregistrată cu un microfon Beyerdynamic M88 trecut printr-un limiter Allen & Heath, acestea dându-i acel sunet specific gutural.
Revenind la In The Air Tonight este interesant de specificat că în mix-ul său inițial, timp de 3 minute și 41 secunde, până la apariția solo-ului de tobă, piesa nu conținea niciun fel de ritm, în aceste 3 minute existând doar vocea lui Phil și un sintetizator pe fundal. Piesa pe care noi o cunoaștem acum are un ritm constant și timid de tobe pe fundal și în acele 3 minunte și 41 secunde de la început, un ritm de drum-machine simplu, aproape de sunetul unui metronom. Aceasta i se datorează șefului Atlantic Records, Ahmet Ertegun, care a trecut întâmplător pe la studio și ascultând prima versiune a piesei a declarat: „unde e beat-ul? unde e ritmul?”, Phil i-a răspuns: „ai răbdare câteva minute că o să apară”. Ehmet a continuat: „da, dar nimeni nu o să aibă răbdare, trebuie să pui tobe și mai devreme”.
Cred că Ehmet a avut dreptate, dacă tobele de la final ar fi fost prezente pe toată piesa, nu era bine, însă, acel metronom modest care bate ca ceasul de la început până la minutul 3 și 41 secunde, parcă face o numărătoare inversă, punându-ne într-o expectativă corectă și șoptindu-ne: „ai răbdare, ceva imens va urma, nu pleca”.
Mi-a fost foarte drag să îți scriu despre acest cântec, dat fiind că de ceva vreme îl tot urmăresc pe Phil în social media și îmi dau seama că bătrânețea și boala ne prinde pe toți din urmă la un moment dat, Phil este acum în vârstă, arată ca un bunicuț și suferă de foarte multe afecțiuni: diabet, probleme cu auzul, probleme cu șira spinării, probleme cu picioarele și, din păcate, lista poate continua. Vă las o imagine mai jos cu Phil din 2023:
Te întrebi: cum mai rezistă sărmanul? Să îl vezi astfel pe unul din cei mai energici artiști ai anilor 80 care ne-a dat niște hit-uri imense ca Another Day In Paradise, Against All Odds, One More Night, You’ll Be In My Heart, Do You Remember?, Easy Lover, I Wish It Would Rain Down, Sussudio, A Groovy Kind Of Love, I Can’t Dance, Mama, You Can Hurry Love, Take Me Home, Don’t Lose My Number și, bineînțeles, In The Air Tonight, este extrem de dificil, dar și extraordinar în același timp: câți dintre noi atunci când am avea atâtea suferințe în corp și în suflet am mai fi capabili să ieșim în prim plan?
Mă doare sufletul să îl văd așa: Phil apare și cântă, dus cu un scaun de birou pe scenă și, așa bolnav, cu puțină vitalitate rămasă, canalizează aceeași energie către noi toți, acea energie specială Phil Collins care se regăsește în vocea sa din In The Air Tonight și în solo-ul teribil de tobă, cel mai cel dintre toate, iar Phil este cel mai cel dintre toți, fără doar și poate, cel mai cool artist în viață și un exemplu de sacrificiu pe care artiștii îl aduc în arta lor, un sacrificiu al propriei liniști și fericiri, un combustibil atât de necesar, din păcate, pentru artă.
Te las cu aceste gânduri și cu îndemnul de a pune pe ascultare In The Air Tonight cândva în noaptea de revelion, ba chiar, de ce nu, dă-i play cu fix 3 minute și 41 secunde înainte de miezul nopții! Petrecere frumoasă de anul nou și să ai un an bun, plin de dragoste și muzică bună! La mulți ani dragă melomanule!
Te invit să ne mărturisești experiența ta cu acest disc fie în comentarii mai jos, fie pe grupul de Facebook „Melomani Romania”.
Silviu TUDOR
An article written in my sweet spot,
and this is what I’ve heard.
Spotify:
Tidal:
Apple Music:
