Norah Jones – Come away with me | Despre iubire

Dragă cititorule, îți amintești când ai văzut-o pentru prima dată? Îți amintești când i-ai zărit pentru prima dată zâmbetul? Îți amintești când ai făcut-o pentru prima dată să râdă în hohote? Îți mai amintești cât de mult o iubești? 

Pentru mine a fost o seară răcoroasă de vară, într-un parc crud care mirosea a tei, acolo, sub o lumină tăcută, am zărit-o pentru prima dată și i-am blocat zâmbetul în sufletul meu. Nimic nu a mai fost la fel după acest moment. Nici chiar Come Away With Me, discul despre care vom discuta săptămâna aceasta. 

Înainte să o cunosc pe Lucia, îl ascultasem de sute de ori, singur, cu ochii închiși, sub o noapte răcoroasă de vară, cu geamurile deschise și cu briza de seară lângă mine. Burlac fiind pe vremea aceea, purtam cu mine o apăsare care nu s-a ridicat decât când am cunoscut-o pe Lucia, când mi-am dat seama că, în sfârșit, nu mai sunt singur pe lume.

Pe vremea când mă simțeam singur, acest disc a fost singurul care, în serile lungi, mă făcea să nu mai mă simt singur și, de fiecare dată, indefinit, îmi punea un zâmbet pe buze, mai mare, mai frumos, decât aș fi putut să îmi pun de unul singur.

Anii au trecut, însă, praful s-a pus peste pick-up și zâmbetele o perioadă nu au mai venit de pe discuri ci au venit de acolo, din căldura a doua mâini care se întâlnesc și le este drag să se țină strâns una pe cealaltă. M-am căsătorit cu Lucia, m-am pus la casa mea, am crescut pisici și am învățat să fac sarmale.

Am șansa extraordinară ca, în quest-ul meu expansiv de a fi audiofil, să am lângă mine o soție care acceptă și apreciază toate demersurile mele din living-ul casei, tratamente acustice, boxele puse ”în drum” sau cablurile cât ”șarpele”, ba chiar merge cu mine în showroom-uri și are răbdare să testăm împreună aparate și cabluri. De multe ori ea este pentru mine a doua părere de care am nevoie în acest quest.

Sunt, însă, seri târzii de toamnă, așa cum este și aceasta de față, când, chiar așa fericit cum sunt acum, uit de ce sunt fericit, uit frumusețea perioadei de început cu Lucia când dragostea nu cunoștea nicio opreliște, când totul era despre noi doi și nu conta nimic altceva.

Când simt ca uit, pun pe „play” acest disc, deschid geamurile, torn un pahar de vin, închid ochii, las briza de toamnă să intre și o las pe Norah să îmi aducă aminte despre toate acestea.

Din acest punct de vedere, acest disc are o valoare incontestabilă pentru mine, îmi aduce aminte cum trebuie să iubesc, nu mă lasă să uit și îmi readuce sunetul valurilor înapoi în suflet.

Acest album este o adevărată plăcere, vocea Norei este atât de expresivă și de caldă încât parcă îți ia sufletul în brațe și versurile de pe album devin universale, ca niște dezmierdări care îți ajung direct în inimă. Instrumentele parcă nici nu există și tot ce rămâne este un cântec hipnotic al unei sirene.

Norah Jones este o cântăreață născută la New York dintr-un tată celebru, interpretul indian de sitar Ravi Shankar și o mamă americană get-beget. După ce părinții săi s-au despărțit, când Norah avea 8 ani, aceasta s-a mutat din New York în Grapevine, Texas, împreună cu mama sa. O perioadă, până în adolescență, Norah a fost influențată de muzica locului, învățând să aprecieze foarte mult muzica country, specifică zonei de „țară” în care și-a trăit adolescența. De aici o să descoperim pe acest album piese clasice country, reinterpretate, cum este, spre exemplu, Lonestar.

Înainte să cunoască succesul, Norah se întorsese la New York și era ceea ce se chema un „lounge singer”, adică pur și simplu cânta în fundal pe la evenimente. Ulterior l-a cunoscut pe Peter Malick care era în căutare de o voce bună și apoi a semnat cu Blue Note, managerii de acolo concluzionând că Norah are foarte mult potențial. 

Vreo doi ani mai târziu cunoaște un mare succes cu albumul Come Away With Me, când totul a explodat pentru Norah. În toate cafenele din lume se asculta acest disc, în toate showroom-urile de Hi-Fi la fel, CAWM era pe val, sus, de unde nu s-a mai dat jos niciodată. CAWM s-a vândut mondial în peste 27 milioane de copii, ceea ce îl face unul din cele mai bine vândute albume.

După Come Away With Me au mai fost albume de-ale Norei: Feels like Home, Not Too Late, The Fall, Little Broken Hearts, Day Breaks, Pick Me Up Off the Floor sau albumul de Crăciun I dream of Christmas. Niciunul însă, în opinia mea, nu s-a ridicat la notorietatea lui CAWM.

Come Away With Me este albumul de debut al Norei însă, de departe, și cel mai bun. A fost lansat în 2002 de către Blue Note. Sesiunile de înregistrare au avut loc la Sorcerer Sound Studio și Allaire Studios din New York. Conceptul din spatele acestui album este „pop acustic” cu infuzii de blues, jazz, folk, soul și, bineînțeles, country.

Notez câțiva din interpreții de jazz ce apar pe acest disc: Kevin Breit, Bill Frisell, Adam Levy, Adam Rogers. La chitară îl regăsim pe Tony Scherr, la orgă pe Sam Yahel, Rob Burger la acordeon și la vioară pe Jenny Scheinman. Tobele au fost servite de Brian Blade, Dan Rieser și Kenny Wollesen.

Come Away With Me, chiar piesa care dă titlul acestui album, este scrisă de Norah și, din punctul meu de vedere, este piesa cea mai sensibilă de pe album. Încă de la primele acorduri, simți că ai pășit într-o stare deosebită unde Norah îți povestește despre cum ar trebui să se simtă un om iubit.

Chitaristul Jesse Harris a scris „Don’t Know Why” iar albumul include versiuni ale unor compoziții celebre cum sunt „The Nearness of You” sau „Cold, Cold Heart”, însă, chiar dacă aceste două de pe urmă nu sunt compuse original pentru acest album, Norah reușește să le facă ale ei și tot albumul se prezintă ca o coeziune completă.

Blue Note a avut mare încredere în Norah și în potențialul său și au finanțat realizarea unui demo. Acest demo, de doar câteva piese, i-a cucerit pe loc și urmare a acestui demo au finanțat realizarea unui album întreg.

Norah a lucrat pentru această versiune cu Craig Street la Allaire Studios din New York. Norah povestește în booklet-ul ediției aniversare 2022 că a avut o perioadă extraordinară acolo la Allaire, situat într-o locație ruptă de lume, în inima pădurii. Norah povestea că acolo a avut parte de niște seri foarte frumoase, prietenești, în jurul mesei, pline de inspirație și voie bună.

În această sesiune de la Allaire se năștea prima versiune a albumului, însă pe care noi nu o cunoaștem. Această versiune a fost predata către Blue Note pentru publicare și este foarte interesant că aceștia au respins-o, motivând că mix-ul nu era corect, vocea Norei era prea estompată și instrumentele erau mult prea pregnante. S-a hotărât să se reînregistreze totul la un alt studio numit Sorcerer Sound Studio unde Norah a lucrat îndeaproape cu Arif Mardin, acest producător legendar care lucrase cu voci mari ca Queen, Anita Baker, Aretha Franklin, Dionne Warwick sau Roberta Flack.

Este just că Arif Mardin a știut mai bine ce să facă cu vocea Norei și ceea ce a ieșit a fost extraordinar, fiind păstrate câteva piese din primele sesiuni, dar au fost adăugate și altele și astfel, repetițiile din cadrul demo-ului și a sesiunilor Allaire jucau un rol de fundație și se năștea versiunea finala a Come Away With Me, asa cum o știm noi astăzi.

Cu ocazia lui 2022, când s-au îndeplinit 20 de ani de la lansarea Come Away With Me, a fost lansată o versiune remasterizată a albumului și, în versiunea sa de ediție Deluxe, incluzând două discuri suplimentare cu toate piesele originale, inclusiv cele respinse. Este interesant că pentru această versiune Deluxe, Norah a avut ocazia să lucreze din nou cu Craig Street și astfel să se închidă un cerc care se întrerupsese cu 20 de ani în urmă. Piesele de la Allaire au fost, astfel, rearanjate și incluse pe un disc suplimentar în pachetul Deluxe.

Exista mai multe variante ale lui Come Away With Me pe care comunitatea audiofilă pune mare preț. Există varianta originală 2002, există o variantă intermediară lansată în 2012 și există varianta cea mai actuală, Remaster-ul din 2022.

Am pus un post despre acest album în comunitatea de audiofili din România, pe grupul de Facebook numit „Audiofili România” și, cu pasiunea lor nemărginită, colegii de acolo au explicat că aceste versiuni diferă în funcție de Dynamic Range, versiunea 2012 stând cel mai bine la acest capitol: DR14. Ca să clarific pentru cei ce nu înțeleg pe deplin aceste detalii tehnice, Dynamic Range-ul este practic acea „cursă” pe care o are sunetul într-o înregistrare. Această „cursă” depinde de ceea ce se numește „compresie”. Imaginează-ți un club de jazz, tu stai undeva în primul rând, încăperea este suficient de mare și nu există niciun fel de difuzoare sau microfoane. Interpreții cântă pe scenă, acustic, live la instrumente și tu poți asculta sunete natural, atât la intensitate mică cât și la intensitate mare. Imaginează-ți un saxofonist care interpretează o bucată de melodie care pornește lin, ușor și ajunge să fie apoi în forță, tare. Acest crescendo, astfel, îți va da acest Dynamic Range, această „cursă” de la mic la mare. Astfel, totul va părea natural, corect, un crescendo real. Pe când, cu ceea ce se numește „compresie”, această naturalețe se strică și sunetul, la același volum, pare mai tare, dar nu mai sună bine. Compresia este o procedură de masterizare inventată pentru a face muzica să sune „mai tare” dar la același volum. Ca sa înțelegi ce face compresia, hai sa ne imaginăm din nou același club de jazz de mai sus, însă de data asta cu un efect de compresie adăugat. Practic, toți de pe scenă s-ar auzi mai tare, mai mereu, indiferent de cât de tare sau încet și-ar dori să cânte la un instrument, iar efectul va fi că nu vei mai simți când, spre exemplu, saxofonistul va cânta încet, duios versus atunci când va cânta tare, cu foc. Pentru tine, compresia, va face ca aceste doua instanțe să sune similar și, astfel, vei pierde esența și sufletul înregistrării.

Aici intervine Remaster-ul din 2022 al Come Away With Me – la fel ca multe alte Remaster-uri și acesta este afectat de compresie, însă nu așa de mult ca alte cazuri. Practic, dacă ar fi să comparam strict cele două versiuni 2002 vs. 2022, sunt două chestiuni destul de diferite. Discul din 2022 rezolvă anumite probleme, ce este drept, însă, dacă este sa mă întrebi pe mine, introduce altele. 

Mi s-a părut întotdeauna că versiunea din 2002, chiar și cu Dynamic Range mare, parcă ar fi avut nevoie de un vârf de piper în plus. Acest vârf de piper îl primim pe Remaster, însă, primim în plus și o lingură de sare, de care poate nu era nevoie. Cumva concluzia ar fi că sunt de ascultat toate versiunile și să ne facem o idee proprie. Am văzut multe avantaje în Remaster, este totul mai crisp, mai puternic, mai mare, imaginea parcă s-a rezolvat, dar, parcă totuși lipsește ceva din feeling-ul specific al originalului.

Pentru mine, rămâne senzația discului original, ascultat de atât de multe ori, înțelegând-i atât de bine atmosfera și senzația permanentă de simfonie inocentă și melancolică.

Pornind de la această simfonie inocentă și melancolică, am avut ocazia să creez o soție audiofilă. Lucia îmi spunea: ”când am ascultat pentru prima dată la tine muzică așa cum trebuie, piesa asta, Come Away With Me, a fost cea care mi-a deschis apetitul pentru muzică și audiofilie”.

Astfel, pentru mine, nu putea exista un tribut mai mare pe care îl puteam aduce eu Norei și acestui album. Dacă Norah mă învăța ”ce este iubirea” încă de la apariția acestui disc, mi-a fost dat ca mai târziu, tot cu ajutorul acestui album, să am ocazia să creez și mai multă iubire chiar alături de Lucia.

În sweet-spot, în punctul dulce de ascultare, acest disc ne transpune într-o dimensiune specială, unică, într-o dimensiune în care ne înduioșăm imediat – și dacă întrebarea de dinainte de a asculta acest disc era „ce este iubirea?”, ei bine îți pot garanta că, cel puțin pentru mine, după ce îl reascult, sunt întotdeauna cu un pas mai aproape de a primi un răspuns.

Așa că, dacă și tu te întrebi uneori asta, ascultă acest disc, cu luminile stinse, cu un pahar de vin în mână și spune-mi și mie apoi ce ți-a zis Norah despre iubire.

Silviu TUDOR
An article written în my sweet spot, 
and this is what I’ve heard.

Tidal:

Apple Music: