Dragă melomanule, astăzi am să te surprind cu un album al tinereții mele, un album care poate pare modern și face parte din ceea ce am putea numi muzică nouă și contemporană, însă, în mod fascinant, are deja 25 de ani de la lansare.
„Big Calm” este un album foarte grozav care te provoacă imediat cu o muzică extrem de inteligentă și chiar dacă de pe disc nu se desprinde niciun hit răsunător, pe măsură ce îl asculți o să realizezi că albumul, ca tot unitar, este de fapt valoarea cea mai de preț a acestei opere marca Morcheeba, fiind o poveste de o oră care face sens doar ascultată cap-coadă.
Înainte de Big Calm, Morcheeba lansaseră un album trip-hop pur numit „Who Can You Trust?”, însă, pentru al doilea album, cel de care discutăm în acest articol, au realizat că încă un album de trip-hop pur i-ar limita, de aceea Big Calm este mult mai mult decât atât.
Chiar dacă beat-urile specifice trip-hop și dance sunt în continuare prezente, în cazul acestui album vom regăsi mai multă elaborare și un melanj mult mai concret de pop, lounge, reggae, jazz și electronică. De aceea, am putea spune că Big Calm este un fel de „lucrare de diplomă” în care studentul dorește să pună ce are mai bun pentru a obține nota cea mai mare.
Astfel, în această mărturie studențească, Big Calm rămâne copilăresc, însă cu suficientă maturitate încât să devină pentru noi, melomanii, un disc apetisant și irezistibil.
Am ascultat discul de mai multe ori pentru acest articol, însă, poate sesiunea cea mai interesantă a fost una pe înserat, cu căștile pe urechi, când greierii m-au acompaniat în curte și m-am lăsat purtat de trip-ul pe care ți-l dă acest disc. Chiar dacă știu discul foarte bine, m-am lăsat deocheat de el pentru încă o dată și acolo, în curte sub copac, am ascultat din nou cât de grozav și de fluid este.
Este interesant, cel puțin în cazul meu, după o zi lungă de activități care mai de care că muzica ne oferă traducerea acestei zile, fiind suficient să te așezi liniștit în poziția de ascultare alături de un disc fabulos, așa cum este Big Calm, și vei primi imediat subtitrarea celor întâmplate peste zi, muzica având această putere fantastică de translator universal.
Big Calm se lansa în 1998 la Indochina Records și la Sire Records, iar în cele ce urmează vom afla povestea acestui disc și felul în care a ajuns atât de important pentru fanii muzicii trip-hop și nu numai.
După lansare, albumul intră în top 20 din UK și stă mult timp acolo, apoi fiind prezent și în topurile din restul lumii asigurând un succes mare și introducându-i pe Morcheeba în legendă pentru totdeauna.
Acestea sunt faptele care au urmat lansării acestui disc, însă pentru a înțelege mai bine și în ce condiții a fost conceput, trebuie să ne întoarcem în perioada sărbătorilor de iarnă 1995, exact în ziua de Crăciun, când frații Paul și Ross Godfrey, cei doi care formează nucleul formației, renunță la „sarmalele” din familie și se decid să meargă la studio pentru a realiza cel de-al doilea album marca Morcheeba.
Ca povestea să fie și mai interesantă decât este deja, mai adaug că cei doi își propun să realizeze acest album într-o singură zi. Fascinant este, de asemenea, că primul lor album, „Who Can You Trust?”, de care vorbeam mai sus, nici măcar nu fusese încă lansat, fiind în curs de tipărire la momentul când frații deja lucrau la cel de-al doilea album.
Așadar, cei doi, înarmați cu toată băutura de Crăciun pe care o găsiseră acasă, au plecat către studio. Legendele spun că pentru a atinge deadline-ul propus de o zi pentru realizarea albumului, ar fi hotărât să facă câte un cântec la fiecare 5 minute.
Sunt sigur că frații nu au terminat acest album grozav într-o singură zi, însă urmărind și citind diferite interviuri și articole despre acest disc, știu că într-adevăr, în acea zi de Crăciun 1995, au pus fundația unuia dintre cele mai tari albume de trip-hop din toate timpurile.
Este foarte interesant că Paul Godfrey declara mai târziu că muzica de pe acest album inspiră, așa cum îi spune și numele, mult „calm”, și că este extrem de ciudat că ei au fost capabili în perioada aceea să producă un disc atât de „liniștit” și de „calm” în condițiile în care, declara el, perioada aceea din viețile lor a fost una foarte agitată și foarte negativă.
Adaugă Paul că „there was no kind of ‘big calm’ surrounding our lives at all” și concluziona că liniștea din acest album se datorează cel mai probabil faptului că erau în mod constant în stare de ebrietate sau, mai romanțat: într-o stare de iluminare bahică.
Astfel, acest Crăciun detașat și adolescentin, amestecat cu multă băutură și mult talent, s-a metamorfozat într-un cadou de sărbătoare pentru noi toți, fraților reușindu-le cu brio un adevărat „Big Calm”.
Morcheeba fusese formată în UK în jurul anului 1994 de către cei doi frați de care pomeneam mai sus, Paul și Ross Godfrey, împreună cu vocalista Skye Edwards. Mai jos o imagine cu cei trei din 1995:
Muzica Morcheeba este un melanj de trip-hop, rock, folk și down-tempo, formația producând până acum 10 albume de studio:
După cum spuneam mai sus, frații Godfrey sunt centrul creativ al Morcheeba și stau la baza focusului teribil pe care această formație îl are pe sample-uri în procesul de producție. Este legendar modul în care frații Godfrey adună și creează aceste sample-uri care stau la baza sunetului specific Morcheeba.
Investigând acest aspect am descoperit că aceștia dețineau o colecție impresionantă de viniluri vechi și înregistrări obscure din care extrăgeau aceste sample-uri care formează sunetul specific și special al acestei formații. Voi reveni câteva paragrafe mai târziu asupra acestui proces deosebit de producție, până atunci însă să aflam mai mult despre membrii trupei.
Frații Godfrey vin dintr-un mic orășel englez numit Saltwood, situat la nord de Kent. Paul este DJ și producător iar Ross este un multi-instrumentist. Imediat ce adolescența lor se pregătea să se încheie, frații s-au mutat la Londra, aici cunoscând-o pe Skye care era backing-vocals într-o formație de funk. Între cei trei a existat imediat o atracție creativă și așa s-a născut Morcheeba și primul lor album.
Ulterior, între cei trei au existat nenumărate neînțelegeri și perioade de despărțire, prima dată în 2003 când Skye a părăsit trupa și pe frați, motivând ca nu se mai înțeleg, în special în procesul creativ.
Frații au continuat să cânte împreună lansând în 2005 primul album fără Skye numit „The Antidote” cu Daisy Martey pe post de vocalistă. Însă, cei doi nu au făcut match nici cu Daisy, fiind foarte rapid exclusă din formație și înlocuită cu Jody Sternberg. Daisy chiar i-a și dat în judecată pe Morcheeba pentru nerespectarea contractului. În același mod telenovelist, nici prezența lui Jody nu a durat mult, aceasta fiind exclusă tot la fel de repede ca și Daisy.
Toate aceste nereușite în componența trupelor, la modul general, ne dovedesc fără echivoc că a găsi potrivire din punct de vedere creativ între niște persoane nu este lucru ușor și că atât timp cât într-o trupă există magie, ea trebuie prețuită până la paroxism.
În 2014 chiar Paul Godfrey a părăsit trupa, explicând mai târziu că el și Ross nu prea se mai înțelegeau și a solicitat lui Ross și lui Skye să îi cumpere partea din formație și din numele Morcheeba.
Astfel, Paul a luat-o pe calea sa, lansând muzică solo, iar Ross și Skye au decis să colaboreze mai departe și o perioadă au lansat muzică sub numele de Skye & Ross, neîndrăznind la început să lanseze nimic sub numele de Morcheeba fără prezența lui Paul.
Însă, în timpul prezent, Skye și Ross activează împreună sub numele de Morcheeba și există albume noi lansate sub această componență: Blaze Away (2018) și Blackest Blue (2021).
Dacă spuneam mai sus că frații Godfrey au fost importanți pentru Morcheeba atunci când vine vorba de producție, trebuie și să spun că atunci când vine vorba de mood, Skye este cea care aduce o picătură deosebită de genialitate, fiind o prezență unică, laid-back, fără emfază, dar în același timp o prezență care aduce o deosebită stare unică.
Vocea lui Skye m-a fermecat întotdeauna și starea pe care o așază atât de inteligent peste cei care o ascultă mi se pare unică și foarte specifică ei. De asemenea, mai cred că există magie în felul în care Skye leagă muzica Morcheeba, cele două planuri, cel al orchestrației și cel al vocii fiind separate, dar în mod evident cântă împreună, și cred foarte mult că vocea lui Skye este cea responsabilă de această strânsoare magică.
Skye Edwards este un nume de scenă, cântăreața fiind născută sub numele de Shirley Klaris Yonavieve Edwards în 1974 în UK la Londra. Skye are părinți originari din Jamaica și și-a petrecut adolescența în cartierul West End. Mai jos o imagine cu carismatica Skye:
Revenind la albumul de față, trebuie să pun emfază pe ethos-ul care stă la baza muzicii Morcheeba, în special când vine vorba de producție: totul făcut in-house.
Aș face aici o comparație cu micii producători de mașini sport italieni din anii 50-60 când nu existau, ca acum, producători de subansamble, și atunci când produceau manual un automobil, totul se producea în mica lor fabrică: de la șuruburi, la tapițerie, la închizători și faruri, totul era produs în fabrica respectivă și gândit cap-coadă de același designer.
În același fel și frații Godfrey au insistat ca totul să fie produs chiar de ei, nu au dorit să apeleze la sample-uri publice și nu au folosit instrumente populare care erau folosite pe scară largă în industria muzicii trip-hop și hip-hop a vremii.
Cei doi au înțeles că, pentru a avea un sound specific și special, este necesar să realizeze totul de la zero. Așadar, frații s-au ocupat de tot pentru acest album: de la înregistrarea diferitelor instrumente, la programarea drum-machine-urilor și la mai tot procesul de înregistrare și post producție. Mai jos o imagine cu Paul Godfrey și Pete Norris din timpul unor sesiuni lungi și pasionale de producție:
Modul de producție al negativelor Morcheeba este foarte direct: au fost înregistrate diferite instrumente peste care mai apoi în post-producție au fost așezate diferite elemente electronice: beat-uri și alte elemente digitale. Layering-ul acesta se simte, fiind, din punctul meu de vedere ceea ce definește muzica Morcheeba ca fiind „inteligentă”.
O atenție extrem de sporită a fost alocată stării „atmosferice” a albumului, acea senzație de „mare” și de „spațiu” fiind creată cu ajutorul post-producției, frații experimentând cu multe efecte de spațialitate (ex. reverb-ul) pentru a evoca acest sentiment ambiental de mărime și de spațiu.
Înregistrările acestui album au fost făcute într-un foarte mic studio dintr-un subsol din Londra, din zona Clapham. Cei care au contribuit la acest album sunt:
Skye Edwards – voce și producție
Paul Godfrey – programming, scratching, baterie și versuri
Ross Godfrey – chitare, sitar, pedal steel, lap steel, clarinet, orga Hammond, pian Fender Rhodes, pian Wurlitzer, baterie, sintetizator EMS, sintetizator MKS 80
Pete Norris – inginer de sunet și programare sintetizator
Spikey-T – voci pe “Friction”
Jason Furlow aka Nosaj the Great – rapping pe “Big Calm”
Apropos de faptul că acest album este realizat integral de către ei și cel mai probabil fără un buget fabulos, este dovedit și de povestea interesantă a unei vizite total întâmplătoare a lui George Michael în studioul din subsol unde frații și Skye lucrau de zor la acest album.
Atmosfera era una extrem de interesantă și de „liniștită” și era știut deja că Skye era extraordinar de timidă și de reținută, însă, chiar și așa, vocea sa te cucerea imediat cu o magie greu de descris.
Astfel, amețit de vocea lui Skye, George i-a întrebat pe frați cu ce reușesc să captureze această voce minunată și cei doi au răspuns repede arătând cu degetul microfonul pe care îl foloseau atunci, un microfon de buget, chiar ieftin am putea spune, un AKG C3000.
Cu acest microfon „ieftin” și cu adiția unui pic de EQ, frații reușiseră să captureze vocea fascinantă a lui Skye.
Această magie a vocii lui Skye poate fi auzită din plin pe „The Sea”, piesa mea preferată de pe acest album, o piesă compusă în cinci minute în ziua de Crăciun.
Povesteau frații Godfrey că pentru această piesă nu reușiseră decât să creeze un fel de beat și rămăseseră apoi în pană de idei. Însă, reîntorși mai târziu din pub-ul de unde se mergeau negreșit în fiecare seară extrem de amețiți și de bine dispuși, au terminat-o din prima, în nici cinci minute.
Skye a fost cea care a venit cu linia melodică din piesă și a cântat-o cap-coadă din prima. The Sea a devenit un standard și o piesă legendară Morcheeba.
Musai să dai o ascultare acestui album și să auzi această muzică elaborată și inteligentă, așa cum numai Morcheeba știu să facă.
În încheiere mă reîntorc la ideea pe care am vizitat-o în deschiderea acestui articol, și anume că după o zi foarte lungă în care nu am făcut altceva decât să adunăm enigme, unele muzici ne ajută să le traducem și să le înțelegem, iar, fără dubiu, Big Calm este unul dintre aceste muzici care au această putere atât de prețioasă. Doar în muzică găsim traducerea vieții de zi cu zi, nu-i așa?
Te invit să ne mărturisești experiența ta cu acest disc fie în comentarii mai jos, fie pe grupul de Facebook „Melomani Romania”.
Silviu TUDOR
An article written in my sweet spot,
and this is what I’ve heard.
Spotify:
Tidal:
Apple Music:
