Dragă melomanule, astăzi îți voi scrie despre Jurjak, acest bluesman modern și pe deasupra român, care mi-a atras atenția cu groove-ul său special și cu stilul său cool de a cânta. Pentru prima dată am auzit de Jurjak în podcastul lui Micutzu – MCN Podcast, îți las mai jos un link cu emisiunea de care vorbesc:
În podcast-ul acesta am luat legătura cu stilul lui Jurjak, un personaj care m-a fascinat imediat și mi-am zis „uite, domnule, că și pe la noi se poate să fie din ăștia cool”. Adevărul este că ascultându-i toate albumele am concluzionat ușor că stilul său este unul foarte special și total atipic pentru universul muzical românesc, Jurjak putând fi ușor confundat cu un bluesman de pe „afară”, pe primele sale albume având niște piese în limba engleză care pun temelie serioasă la ce am afirmat mai devreme.
Însă, frumusețea acestui gagiu este că alege să cânte în română, mai toate piesele sale fiind în limba noastră, căreia îi fac cinste. Această cinste apare însă și în cazul blues-ului, stilul în care Jurjak a ales să se exprime atât de fain și de special.
Astfel, înarmat cu o curiozitate pentru muzica și pentru detaliile acestui artist, am pornit în a-i asculta toată discografia și m-am documentat despre el din cele câteva interviuri, articole și podcast-uri disponibile pe internet.
Înainte însă de a îți vorbi despre personajul Jurjak, aș vrea să îți spun câteva impresii despre muzica sa, element care se detașează pozitiv de orice alt detaliu, muzica sa fiind atât de bună, încât aproape nici nu mai contează ce fel de personaj o cântă, muzica sa detașându-se cu totul de cele lumești, o chestiune foarte rară în peisajul muzical al momentului.
Când pui pe ascultare un disc Jurjak, fie că vorbim de primul său disc „Lemon BLUEs” din 2016, ori de proaspătul „Casa din Pădure” 2023, vei auzi imediat același tratament marca Jurjak, un stil detașat de a cânta, care vine nu din construcție, ci din suflet, un stil relaxat, un stil blues, un stil aproape deșertic și presărat cu un vibe atipic muzicii de pe la noi, ba chiar m-aș hazarda să spun că suflul său este atât de atipic încât nu este o valoare doar pentru muzica românească, ci este o valoare reală pentru muzica de pretutindeni.
Astfel am fost cucerit de stilul lui Jurjak, de a sa voce misterioasă care m-a dus inițial cu gândul către Fever Ray (If I Had A Heart), dar și de modul său relaxat și cool de a cânta, ca și cum Jack Johnson s-ar fi apucat să cânte blues. Îți las mai jos o imagine cu simpaticul Jurjak:
Astăzi am ales să îți povestesc despre ultimul său album, lansat în 2023, numit „Casa din Pădure”, un disc care din punctul meu de vedere este o evoluție corectă a celor de dinainte, putând să observ că fiecare album este un pas înainte pentru Jurjak. Chiar dacă Casa din Pădure nu are atâtea piese care să îți rămână în cap, așa cum se întâmpla în cazul albumelor anterioare, CDP este însă poate cel mai deștept dintre discurile lui Jurjak, aceasta dovedindu-mi evoluție, maturitate și construcție muzicală.
Ascultându-i albumele la rând, mi-a plăcut CDP cel mai mult și din punct de vedere al calității de sunet, fiind discul care se aude cel mai bine din portofoliul său. Că tot vorbeam de deșteptăciunea pieselor, rămân impresionat mult de poezia din spatele albumelor lui Jurjak, nici acesta de față nu se dă deloc în lături, rup de aici următoarele versuri extrase de pe piesa „Să Fie Bine”, adevărate versuri de poet ce merită contemplate:
Tot ce n-ai avut și tot ce n-ai făcut
Ai strâns în tine
și atunci când te-a durut
Ploaia a început și-a plâns în tine
Și-a plâns în mine…
De asemenea, o piesă nebună pe care o ascult cu bucurie este „Vorbe din Popor”, o piesă formată într-un mod foarte deștept din cele mai cunoscute „ziceri” românești, o piesă care dacă aș fi fost producător muzical și aș fi auzit-o, aș fi fost pe loc invidios că nu am compus-o eu.
Numele real al lui Jurjak este George Petroșel, iar, când am aflat acest lucru, m-am gândit ca nu cumva să fie o legătură între el și Edi Petroșel, veteranul toboșar al trupei Holograf. Mare mi-a fost mirarea să descopăr că am avut dreptate și că Jurjak este chiar fiul lui Edi, chestiune surprinzătoare și de apreciat, pentru că Jurjak nu s-a folosit niciun moment de numele tatălui său, alegând pentru scenă un alias, lăsând arta să vorbească mai mult decât numele său. Îți las mai jos o imagine cu cei doi:
Mai mult decât atât, citind despre Jurjak, am descoperit că la bază nici măcar nu are formare muzicală, terminând Facultatea de Drept Nicolae Titulescu și lucrând o perioadă ca avocat. Însă, nu i-a plăcut deloc această chestiune și a studiat apoi regie la Universitatea Hyperion, alegând calea artistică.
În tot acest timp, muzica pentru Jurjak a fost mai mult o joacă și un mod de viață, fiind întotdeauna înconjurat de muzică datorită tatălui său, fiind atras în permanență de dinamica bateriei, că de, probabil avea tot felul de instrumente de percuție pe acasă, însă nu se gândise niciodată să activeze serios în acest domeniu, cum spuneam mai sus, el dorind să studieze dreptul.
În copilărie însă a fost atras de ideea de a avea o formație și au tot existat mini-încercări în acest sens, apoi mai târziu, în timpul facultății, a avut o colaborare cu rapperul K-Gula, Jurjak acompaniindu-l la tobe, realizând împreună prima formație românească de hip-hop live numită Confusion. După colaborarea cu K-Gula, a încercat un proiect separat numit Virtual Picnic, însă nici Confusion și nici Virtual Picnic nu au avut un succes notabil, fiind mult prea underground.
Cum spuneam, la facultatea de drept nu s-a regăsit, sufletul său plângând după artă, în acest fel s-a apucat de scris poezii și s-a hotărât să studieze regie și film. Mai târziu semna regia pentru propriile sale videoclipuri, însă realiza și videoclipuri pentru muzicieni ca Raku, Moonlight Breakfast sau Omul Gnom.
Prima sa piesă cu care s-a remarcat a fost Șoapte, piesa care aducea un omagiu creatorilor romani din anii 70 și era pusă în fapt după o poezie a sa. Șoapte era extrasă de pe albumul Lemon BLUEs.
De asemenea, de menționat că Jurjak povestea într-un podcast că pandemia i-a adus o apropiere specială de muzică, atunci hotărând să finalizeze un nou album, din izolarea sufletului său de artist născându-se „Hoții de Vise” (2022). Mi se pare grozav asta, că din acea încrâncenare a izolării să se fi născut ceva așa de special cum este acest album pe care l-am ascultat de foarte multe ori.
Jurjak nu este singurul proiect muzical al lui George Petroșel, acesta activând ca toboșar în The Schnitzels alături de Narcis Axinte la chitară și voce. O mare mențiune o aduc și coloanei sonore a documentarului „Planeta Petrila”, pe care Jurjak a compus-o pentru acest film-documentar de mare succes lansat în 2018.
În concluzie vreau să pun un pic de emfază pe personalitatea lui Jurjak și să spun că sunt foarte mândru ca și meloman, ca și om care apreciază mult arta, că avem astfel de artiști în România și în lume. Sunt mândru că Jurjak este roman, sunt mândru că vine cu un pedigreu grozav din familia Petroșel și că nu s-a îndepărtat de trunchi, călcând cu brio pe urmele tatălui său.
Să tot avem parte de astfel de tineri, aș putea să îl numesc pe Jurjak un tinerel bătrân, pe cale de dispariție, un tinerel citit și iscusit, așa cum nu prea mai sunt. Ascultați-l și cumpărați-i discurile, doar așa va putea lansa și altele.
Bravo, Jurjace! Ai un stil numai al tău pe care îl recunoaștem dintr-o mie!
Te invit să ne mărturisești experiența ta cu acest disc fie în comentarii mai jos, fie pe grupul de Facebook „Melomani Romania”.
Silviu TUDOR
An article written in my sweet spot,
and this is what I’ve heard.
Spotify:
Apple Music:
