Dragă melomanule, nu-i așa că ai observat în ultima vreme hate-ul tot mai mare și tendința multora dintre noi de a fi răi? Ei bine și eu am observat acestea.
În căutarea unui leac m-am gândit imediat la muzică și am căutat în amintiri care ar fi albumul all-time care are această capacitate unică de a curăța omul de rău și de a-l întoarce imediat către a fi bine și către a face bine.
În minte mi-a venit de îndată acest album, „In Between Dreams”, al grozavului Jack Johnson, un disc care, dintre toate cele întâlnite de mine până acum, are cea mai mare putere de a îndemna la pozitivism.
In Between Dreams este un disc care ar determina-o sa zâmbească până și pe Billie Eilish, nu ai cum să nu auzi notele pozitive ale acestui album și să nu așeze măcar un mic zâmbet pe fața ta.
Când pui pe ascultare acest album vei auzi de îndată o muzică caldă, cântată din suflet de o voce vie și sinceră, care te va îndemna imediat să zâmbești și după ce vei termina audiția, vei fi clar un om mai împăcat cu cele din jurul tău.
Îmi aduc aminte cu plăcere anul în care acest album se lansa, 2005, un an în care de abia trecusem de 20 de ani și chiar dacă pe vremea aceea nu știam să fiu altfel decât bucuros, acest album reușea de fiecare dată să dea un înțeles mai mare bucuriei mele, fiind poate ani de zile în care In Between Dreams se auzea pe repeat în casă sau în căști, purtându-l cu mine peste tot.
Ușor, ușor, însă, anii au trecut, grijile au crescut, părul mi-a părăsit capul și am uitat de acest album și de ce simțeam eu atunci când mă plimbam cu MP3 player-ul meu pe străzile acoperite de toamnă din Colentina. Grijile și maturitatea au devenit atât de puternice încât am renunțat să mai cred că există leac.
Să știi, însă, că există leac și permite-mi te rog ca în cele ce urmează să îți explic cum să îl administrezi.
In Between Dreams este un album cu tentă de surf, plin ukulele și hula hula, care îți aduce liniștea mării în suflet și te pune în echilibru cu iubirea – cel puțin asta era ce simțeam eu când îl ascultam, atunci în 2005, dar și acum, în 2023, discul păstrându-și intactă calitatea paliativă pentru suflet – acum când, mai mult ca niciodată, avem atât de mare nevoie de astfel de efecte din partea muzicii.
Când auzi pentru prima dată acest album, te lași imediat surprins de magia unui sunet acustic, live și de o bucurie a unui bas aproape adolescentin. Este aproape ca și cum ar fi cântat de un tânăr basist dornic de afirmare și care nu dorește să stea în spate. Basistul se aude, astfel, de peste tot, coborând din zona de spate unde stau de obicei basiștii.
În alte cuvinte, senzația pe care o avem din partea acestui album, este că basul este prea tare, însă într-un sens bun, fiind untos și rotund, așa cum ne place. Este de parcă cineva ar fi transportat în timp niște hippies din anii 60 și le-ar fi dat acces la niște scule moderne, capabile de bas.
Așadar, acest album te transportă imediat într-o stare de ani 60, te îndeamnă la bine și te îndeamnă să dai din picior, toate cu un iz modern, dar și un aport unic al lui Jack Johnson, cum poate nu se mai regăsește în muzica actuală, un album de interpret, cald și sincer.
Lăsând la o parte calitatea artistică desăvârșită a albumului, mereu am fost surprins că se și aude extrem de bine, sunetul său, pe lângă basul de care spuneam mai sus, fiind definit de o cristalinitate aparte și de o claritate în vocea caldă a lui Jack.
De asemenea, muzica pe acest album se simte vie, muzica având corp și un sentiment aparte ca atunci când te afli fizic în fața unei orchestre live, fără amplificare.
In Between Dreams este cel de-al treilea album de studio al lui Jack Johnson, lansat în 2005 la Brushfire Records. Înainte de acest album au mai existat „Brushfire Fairytales” (2001) și „On and On” (2003), ambele nu extraordinar de cunoscute sau de succes. Într-o notă total diferită, „In Between Dreams” le-a depășit cu brio, cunoscând un succes extraordinar.
Este interesant să ne uităm mai în amănunt în condiția lui Jack Johnson și să descoperim că uneori star-urile și interpreții pe care îi ascultăm nu sunt întotdeauna ceea ce par sau ce credem noi.
Jack este un surfer din Hawaii care s-a apucat de cântat și, dacă aș putea să o pun în cuvinte și mai simplu de atât, nu există clișeu mai mare decât: „un surfer din Hawaii cu chitara în mână lângă un foc de tabără la marginea mării”.
Însă, chiar asta este realitatea lui Jack – pe numele său complet Jack Hody Johnson născut la 18 Mai 1975 în Oahu Hawaii, fiul unui surfer celebru – Jeff Johnson, el la rândul său învățând surf de la vârsta de 5 ani și participând încă de la 17 ani la Pipeline Masters, una dintre cele mai prestigioase evenimente de surf din Hawaii.
Paradoxul este că Jack nu a pus niciodată muzica pe primul plan, acesta fiind rezervat surfului, chiar el declarând acest lucru în nenumărate rânduri.
După ce termina liceul în Oahu, Jack pleca în California la University of Santa Barbara, unde a studiat filmografie și a terminat facultatea în 1997. În paralel cu pasiunea pentru film și rigurozitatea față de surf, Jack a fost întotdeauna pasionat de muzică și învățase chitară încă de la vârsta de 8 ani și începuse să compună încă de la 12 ani.
Chiar dacă muzica era pusă întotdeauna pe un loc secund, a avut mereu realizări notabile, în liceu având o formație numită Soil care a avut un succes grozav în zona Oahu.
În paralel cu toate acestea, succesul său inițial nu a fost în muzică ci în film, Jack regizând două filme „Thicker Than Water” (2000) și „The September Sessions” (2002), în care a și jucat, ambele filme fiind despre surf și coloana sonoră fiind compusă și înregistrată de el.
Revenind la In Between Dreams, acesta a fost înregistrat în 2004 în studiourile The Mango Tree din Hawaii. Acest studio este localizat în zona de nord a Oahu și este recunoscut pentru atmosfera liniștită și natura neatinsă din jurul său. Coperta acestui album este o referință la acest studio, pe aceasta apărând chiar un copac de mango.
De asemenea, în piesa „Better Together” poți și să auzi câteva versuri în care Jack cântă despre acest mango tree, ceea ce înseamnă, fără doar și poate, că energia acestui loc l-a influențat mult pe Jack, dat fiind că mai toate albumele sale au fost înregistrate în continuare în acest studio.
Cei care au participat la realizarea acestui album sunt:
Jack Johnson – voce și chitară
Sam Lapointe – chitară
Simon Tessier – bassoon
Zach Gill – pian, acordeon
Adam Topol – percuție
Merlo Podlewski – chitară bas
Johnald Hernandez – backing vocals
Mario Caldato, Jr. – producător
Zachary Von Wilkenstein – producător
Robert Carranza – inginer de sunet
Este de asemenea de menționat implicarea lui Johnson în tot ceea ce înseamnă ecologie și mediu, cu o emfază puternică pe auto-susținere și, bineînțeles, atenție asupra oceanelor lumii. În acest sens, Jack și soția sa Kim au creat Johnson Ohana Charitable Foundation și Kōkua Hawaii Foundation, două fundații focusate pe reutilizare și reducere a numărului de resurse consumate în lume. Multe din câștigurile de pe urma muzicii lui Jack sunt donate acestor fundații.
Tocmai în ideea de ecologie este de menționat că pentru In Between Dreams, Jack a insistat ca o mică parte din album să fie înregistrat chiar în The Solar Powered Plastic Plant din Los Angeles. Fascinant, nu-i așa?
Jack și soția sa Kim sunt niște persoane extrem de private și locuiesc retrași în Oahu, împreună cu cei trei copii ai lor. Jack declara într-un interviu că nu este nimic mai de preț pe această lume decât diminețile sale perfecte când se trezește alături de familia sa și le petrece, de cele mai multe ori, făcând hike-uri în zona North Shore Oahu (mai jos o imagine cu acest loc minunat).
Mi se pare complet fascinant că acest disc este ca o colecție de imnuri, dacă iei fiecare piesă în parte, poate fi catalogată drept „hit”, toate piesele rămânându-ți în minte și le poți fredona cât cuprinde.
O piesă care mă pune de fiecare dată pe gânduri este „Good People”, în care este foarte interesant că Jack Johnson, un tip de altfel rupt de lumea întreagă, un tip dintr-un colț al Hawaii-ului, este capabil să producă versuri ca: „Where did all the good people go, / I’ve been changing channels / I don’t see them
on the TV shows”.
Această piesă acompaniază cu succes pledoaria mea de deschidere a acestui articol și versurile sale, încă de atunci din 2005, ridicau poate una din cele mai mari probleme ale lumii actuale și poate demonstrează cu atât mai mult că Jack a gândit din start acest disc ca fiind unul cu efect de pansament, și se pare că problema principală remarcată de Jack, este chiar aceasta de care vorbeam în primul paragraf al acestui articol: unde este bunătatea? unde au dispărut oamenii buni?
Însă, dintre toate aceste piese, preferata mea este Better Together, este magic felul în care Jack povestește atât de frumos și de neșlefuit despre faptul că este mai bine să fim împreună, doi câte doi, împărtășind acele momente unice și neștiute de dragoste care pot apărea în intimitatea specială dintre doi oameni.
În piesa aceasta voi găsi întotdeauna bucuria iubirii și voi fi pentru vecie mai recunoscător că am avut ocazia să îmi găsesc jumătatea și să mă pot prăbuși în acele momente unice de intimitate despre care cântă cu atâta căldură Jack pe acest album.
Acest disc cu totul are o magie aparte, un fel de relaxare interesantă, păstrându-și însă o calitate neșlefuită, aproape organică aș putea spune, cu un extraordinar aport tipic Jack Johnson: intim și acustic.
Mereu mi-am imaginat raiul așa ca în filmele acelea care îl pictează umoristic ca un loc alb, cu oameni mișto îmbrăcați toți în alb și zâmbind a calm, un fel de rai scandinav modern și cu siguranță folosindu-l pe Morgan Freeman în rolul lui Dumnezeu. Cred că în filmul „Bruce Almighty” (2003), apare fix imaginea de care vorbesc.
Ei bine, în acest peisaj idilic, în acest rai alb, mi-am imaginat mereu că muzica de pe fundal va fi discul acesta de la Jack Johnson, asemenea lui Jean Michel Jarre care propunea în 1983 discul „Musique Pour Supermarché”, așa și „In Between Dreams” este clar muzica de fundal al acestui rai imaginat de mine și de realizatorii filmului Bruce Almighty.
Închei acest articol cu zâmbetul pe buze și îți las cuvintele lui Jack de pe una din piesele de pe acest album: “Love is the answer, at least for most of the questions in my heart”.
Așadar, dă-i o ascultare imediat lui In Between Dreams și dă-mi de veste cum a fost, ai zâmbit?
Te invit să ne mărturisești experiența ta cu acest disc fie în comentarii mai jos, fie pe grupul de Facebook „Melomani Romania”.
Silviu TUDOR
An article written in my sweet spot,
and this is what I’ve heard.
Spotify:
Tidal:
Apple Music:
