Dragă melomanule, săptămâna aceasta, contemplând trecerea timpului, mi-am reamintit de unul din albumele mele de suflet, o adevărată operă de artă realizată la maturitate de cântărețul britanic George Michael. Paradoxul este că albumul a fost lansat în 1996 când artistul era în vârstă de 33 de ani. Spun „paradox” pentru că titlul albumului indică o trecere importantă a timpului și se compune dintr-un cuvânt englezesc care definește bătrânețea. Probabil că George realizase și trăise foarte multe până la vârsta de 33 de ani astfel încât să poată lansa un album atât de matur la o vârstă încă atât de tânără. De fapt, de aici și uimirea mea.
Am ascultat acest album de foarte multe ori și m-am lăsat mereu cuprins de maturitatea pieselor sale fascinante: „Jesus To A Child”, „Spinning The Wheel” ori chiar „Older”. Fără să cunosc exact ce vârstă avea artistul când a lansat acest album și judecând după vibrația albumului, am considerat că acesta sigur ar fi trebuit să fi fost trecut bine de 40 de ani când l-a lansat. Ei bine, documentându-mă despre premisele acestui disc, am rămas foarte surprins să aflu că nu avea decât 33 de ani când lansa albumul.
Până și coperta acestui disc pe care o poți vedea mai sus, în forma sa sumbră, alb-negru, și cu un George mai „fezandat” ne induce în eroare despre adevărata vârstă a artistului. Deci, este clar că George se simțea mai bătrân decât era și decisese, atunci, în 1996, că trebuie să transmită asta și fanilor săi. Sunt complet intrigat de aceste premise și permite-mi să desfășurăm împreună povestea acestui disc în paragrafele următoare.
Astfel, prima premisă ce mă duce cu gândul că George se simțea mai bătrân decât era, este cea a uriașului război pe care îl dusese cu fosta sa casă de discuri Sony Music. Pentru mulți ani, încă din 1990, George se lupta în instanță cu Sony Music pe care îi acuzase că nu îi promovaseră corect fostul album „Listen Without Prejudice Vol. 1” și le ceruse acestora să îl elibereze de contract. Urmările acestor răfuieli cu Sony se pot vedea și în ce a lansat Michael la începutul anilor 90, spre exemplu în videoclipul piesei „Freedom! 90”, George nici măcar nu apare, fiind înlocuit complet de super-modele ca Naomi Campbell, Linda Evangelista și Cindy Crawford.
În procesul care a urmat, evident că Sony au fost mai puternici din punct de vedere legal și au câștigat, pierderea afectându-l, însă, pe George. Astfel, Older apărea după ce această luptă se încheiase prin înfrângere, Older fiind lansat sub egida Virgin Records și Aegean Records (propriul label al lui George Michael). În acest album există nenumărate mențiuni și versuri la adresa Sony, cea mai interesantă fiind apariția unor căști marca „Fony” în videoclipul piesei Fastlove.
Older era o direcție complet nouă pentru George, desprinzându-se total de stilul pe care artistul îl avea înainte. Dacă eram obișnuiți cu un stil pop și dance din partea sa, ei bine, noua direcție a lui Older era complet diferită, mergând spre soul, bossa-nova și jazz. De fapt, aș putea spune că asta este și ceea ce m-a surprins atât de tare la acest album: momentul în care îi dai play, te uimește imediat cu un sunet acustic și foarte vocal-instrumental, tipic albumelor consacrate de jazz vocal, fiind un regal să poți auzi vocea minunată a lui George în aceste condiții speciale. Maturitatea artistică a lui George se desprindea, astfel, de cea fizică și artistul atingea noi dimensiuni, spiritul său depășindu-și matca.
Continuând cu motivele de maturizare precoce ale artistului, este de menționat că fix anul în care a început să lucreze la Older este și anul când dragostea vieții sale, Anselmo Fileppa, murea subit de SIDA. Mai jos o imagine cu cei doi din vremea când erau fericiți împreună:
Îți pot mărturisi, dragă melomanule, că pierderea timpurie a unor oameni apropiați și dragi te poate schimba peste noapte, te poate trezi și te poate pune serios pe gânduri. Și eu, în perioada mea de 30 de ani, am pierdut foarte multe persoane dragi și îl pot înțelege pe George că a devenit mai repede „older”.
Din fericire, însă, atât pentru noi, însă și pentru el, George a avut alături arta muzicală și a pus în acest album toată durerea sa care, amestecată atât de frumos cu muzica și versurile, au dat un rezultat, în mod fascinant, dulce și artistic. Mai toate piesele vorbesc, astfel, despre dragostea lui pentru Anselmo.
„Jesus To A Child” – piesa care deschide acest album este un omagiu melancolic pe care George i-l aduce lui Anselmo și vorbește despre relația lor în versurile de pe această piesă. George îl cunoscuse pe Anselmo la Rio De Janeiro în 1991 și de atunci rămăseseră nedespărțiți. Nici doi ani mai târziu Anselmo se stingea și acest lucru îl devastase pe George. Este de menționat că la acel moment George nici măcar nu își confirmase public homosexualitatea, însă, chiar și așa, pasiunea lui pentru Anselmo se aude în toate cântecele de pe acest album. Până și ritmul acestuia este unul care ne aduce aminte de țara de baștină a lui Anselmo, Brazilia, dragostea lui George pentru muzica braziliană, și în special pentru bossa-nova, fiind nemărginită. Ba chiar, din liner-notes extrag aceste cuvinte:
„This album is dedicated to Antonio Carlos Jobim, who changed the way I listen to music and to Anselmo Feleppa, who changed the way I look at my life.”
Noi oamenii avem rar șansa de a ne găsi jumătatea adevărată care ne întregește și ne dă savoare fiecărui moment din zi și din noapte, și cred că pentru George a fost o șansă imensă să îl cunoască pe Anselmo și o neșansă să îl piardă repede la nici 2 ani. Vibrația acestei pierderi o putem simți pe piesele din Older.
O piesă care îmi place foarte mult de pe acest album este „Spinning The Wheel”, o piesă extrem de bine lucrată și care pe un sistem bine pus la punct va da un challenge real pe capacitatea acestuia de reproducere a frecvențelor joase. În Spinning The Wheel, Michael ne relatează teama sa față de un iubit care este desfrânat și se expune pericolului SIDA. Din punct de vedere a cum se aude, mix-ul este absolut fascinant, cu un bass-swipe extraordinar pe care nu l-am mai auzit pe vreo altă înregistrare. Piesa nu este una care să poată fi auzită corect pe orice sistem și îți va pune la mare încercare sistemul audio.
Spinning The Wheel a fost rezultatul colaborării dintre George și producătorul Johnny Douglas, responsabil direct de aceasta piesă cât și de Fastlove, tot de pe acest album, colaborarea dintre cei doi fiind una de referință și fundamentală în cotitura pe care stilul lui George Michael l-a suferit începând cu acest album. După cum putem observa mai jos, lista de muzicieni și tehnicieni care au lucrat la acest album este impresionantă:
George Michael – voce, chitară bas, clape, baterie, percuție, producător
Hugh Burns – chitară
Danny Jacob – chitară
Alan Ross – chitară
John Themis – chitară
David Austin – clape
Chris Cameron – clape
David Clews – clape
Nick Murdoch – pian
Jon Douglas – clape, producție
Jo Garland – backing vocals
David Clayton – sintetizator
Pete Gleadall – sintetizator
Steve McNichol – sintetizator
Stuart Brooks – trompetă, flugelhorn
John Thirkell – trompetă, flugelhorn
Steve Sidwell – trompetă
Chris Davis – saxofon
Andy Hamilton – saxofon
Phillip Smith – saxofon
Fayyaz Virji – trombon
Steve Sidwell – trompetă
Brad Branson – fotografia de copertă
Charlie Brocco – inginer audio
Paul Gomersall – inginer audio
Chris Porter – inginer audio
Ren Swan – inginer audio
Din cele de mai sus sintetizăm și înțelegem de unde vine sound-ul special acustic și de jazz al acestui album, producția lui Older evoluând de la o producție clasică digitală synth-dance-pop a albumelor precedente George Michael, la o producție impresionantă formată din 4 chitariști, 3 clăpari, un pianist, 4 trompetiști și 3 saxofoniști. De asemenea, de menționat faptul că George a interpretat chiar el la tobe, bas, clape și percuție, implicându-se serios de asemenea și în partea de producție a albumului.
Pentru mine George Michael a însemnat foarte mult în adolescența mea în care mă uitam cu admirație către stilul său „Older” și fiind complet sincer, pe atunci nici măcar nu știam că bălaiul ce cântase „Last Christmas” sau „Wake Me Before You Go-Go” era același cu cel pe care îl descopeream eu pe „Older”. Stilul său se schimbase dramatic și eu chiar credeam că este vorba de doi interpreți diferiți, ceva similar cu felul în care vărul meu a considerat toată copilăria sa că există două brand-uri auto care au același logo dar nume diferite: „Renault” și „Renó”.
Cu George Michael eu nu am început, astfel, din era Wham!, ci am început din era sa de după, chiar de la albumul Older. Țin minte că imaginea lui Michael este cea care m-a impresionat întotdeauna, acest nou el, cu un mic „cioc” în barbă, haine întunecate și tunsoarea aceea scurtă și decupată la milimetru. Să fi avut doar vreo 16-17 ani când pe MTV rulau piesele de pe Older și eram fascinat de imaginea lui George și de a sa tunsoare minunată. Țin minte că în acea perioadă încercam și eu să îmi găsesc stilul și dacă era vreunul pe care aș fi dorit să îl copiez, atunci acela era stilul lui George. Îți las mai jos o imagine cu artistul care scoate în evidență stilul său de atunci:
Pe mine mă tundea de obicei D-na C., una din vecinele și prietenele mamei care venea din când în când să o tundă și să îi facă părul „permanent”, dar și să bea împreună câte un păhărel de coniac (sau mai multe). Părul meu, pe vremea aceea, era vâlvoi, fiind un fel de „chică” destrăbălată care nu își găsea liniștea. Mama, o femeie cochetă și atentă la imagine, complet contrariată de chica mea, după o sesiune de „permanent” și coniac, m-a chemat în bucătărie, unde se organiza salonul de înfrumusețare ocazional. Aici, alături de D-na C. care trăgea fumuri dintr-un Kent „lung”, mama mi-a comunicat imperativ: „o să te tundă D-na C., ce tip de tunsoare vrei?”.
Imediat, în minte, mi-a apărut tunsoarea lui George de pe coperta albumului Older, însă habar nu aveam ce cuvinte să folosesc pentru a o descrie. Așa că am decis, am rugat-o pe D-na C. să mă urmeze la computer în ideea de a căuta pe internet o fotografie cu tunsoarea respectivă. Nu era atât de simplu pe vremea aceea să faci ceva atât de trivial acum. Mai întâi a fost nevoie să îl rog pe tatăl meu să încheie convorbirea telefonică și de abia atunci am putut să fac dial la conexiunea de internet prin modem. În timp ce modemul negocia cu centrala, însoțit fiind de trilurile specifice, m-am întors către nerăbdătoarea D-nă C. care, cu Kent-ul încă aprins în mână, îmi parfumase toată camera și mă privea siderată ca și cum făceam cine știe ce vrăji în fața tastaturii. Vezi tu, melomanule, internetul și calculatoarele pe vremea aceea nu erau încă ceva normal.
Într-un final internetul „a pornit” și am intrat imediat pe MSN Search unde am dat o căutare după „george michael older haircut”, am găsit destul de repede o imagine și i-am arătat-o D-nei C. în full screen pe monitorul cu tub. Aceasta instantaneu a râs, tabagic, gutural, și mi-a zis: „măi copile, ăsta e om matur de are tunsoarea aia, ai tu păr și minte pentru așa ceva?”.
Deci vezi, melomanule, până și D-na C. a confirmat că George era bătrân, era „older”. Eu însă am insistat și am rugat-o să mă tundă cât mai aproape de acea imagine a lui George și așa s-a și întâmplat. Evident că nu semăna deloc ceea ce îmi făcuse ea cu ceea ce vedeam eu în clipurile lui George. Dar, pot să îți spun că de atunci nu am mai avut niciodată părul mare ori chică nesăbuită, am fost mereu tuns scurt și așa mi-a rămas stilul de atunci.
Pentru mine, acest privilegiu nevinovat și neștiut decât de mine și de D-na C., de a-l copia pe George Michael, a fost o onoare și voi fi pentru totdeauna recunoscător dragului George pentru cele ce m-a învățat în perioada mea de adolescență.
Albumul de față nu ar trebui deloc trecut cu vederea de cei ce vor să vadă o altă față a cântărețului britanic, caracterul întunecat-trist și profund melancolic al acestui album fiind de-a dreptul unic și poate cea mai grozavă lucrare a sa.
Piesa care încheie acest album, „Free”, o piesă de orchestrație fără voci, are o singură intervenție vocală din partea lui George Michael la finalul piesei, o afirmație care definește cel mai bine situația artistului din anii aceia cât și mesajul etern pe care ni-l propune acest album: „it feels good to be free”. Te las cu acest gând.
Te invit să ne mărturisești experiența ta cu acest disc fie în comentarii mai jos, fie pe grupul de Facebook „Melomani Romania”.
Silviu TUDOR
An article written in my sweet spot,
and this is what I’ve heard.
Spotify:
Tidal:
Apple Music:
