Esbjorn Svensson a schimbat fata jazzului european ducand lucrurile intr-o directie noua si neasteptata, un suflu proaspat si surprinzator care continua sa-si faca simtita influenta si in zilele noastre.
Povestea lui Svensson incepe cu parintii lui, ambii pianisti ( mama din lumea muzicii clasice si tatal un entuziast jazzman ). In adolescenta, Svensson este fascinat de muzica rock dar educatia il duce catre zona clasica si , dupa studiile efectuate la Royal College of Music din Stockholm, inapoi la jazz. In 1990 Svensson si prietenul lui din copilarie, percutionistul Magnus Ostrom pornesc un grup de jazz. In 1993 li se va alatura basistul Dan Berglund pentru a forma asa numitul Esbjorn Svensson Trio. Nimic neobisnuit pana aici, un trio de jazz printre deja multele triouri de jazz care bantuie scena europeana de la finele secolului trecut.
Primele albume, When Everyone Has Gone, Winter in Venice sau EST plays Monk se adreseaza scenei jazzistice dar momentul de cotitura vine cu From Gagarin’s Point of View, de pe albumul omonim, scos pe piata in 1999.
From Gagarin’s Point of View ma duce imediat cu gandul la David Bowie si Space Oddity. Versurile lui Bowie sunt potrivite pentru reactia fanului de swing la contactul cu Gagarin : “You’re off your course / Direction’s wrong / Can you hear me, Major Tom? “. Svensson, Ostrom si Berglund sunt deja departe , in lumea lor, intesata si interesata de efecte electronice si sintetizatoare. Au aratat un swing si vana pe E.S.T. Plays Monk, dar directia in care merg este alta.
“Planet Earth is blue / And there’s nothing I can do.”
Uneori stau si ma gandesc ca 1999 ar fi putut fi momentul in care Manfred Eicher a ratat sa cont(r)acteze cea mai interesanta trupa de jazz european de la inceputul anilor 2000. In 1997 ECM a publicat in mod surprinzator albumul Khmer al lui Nils Petter Molvaer, urmat de Solid Ether, un suflu proaspat in soundul tipic ECM, dar care nu a fost urmat de o schimbare majora de directie ci de consecventa in stil, sound si atmosfera.
Asadar ACT Music a prins valul schimbarii si au urmat Good Morning Susie Soho, Strange Place For Snow, excelentul Seven Days Of Falling ( albumul meu favorit ) si Viaticum. Toate au in comun melanjul de jazz, efecte electronice si o muzica care se poate adresa atat consumatorului normal de jazz , cat si publicului larg. EST au reusit sa aiba succes comercial si pe piata nord-americana si japoneza, iar clipurile cu Gagarin si Dodge The Dodo au rulat in bucla pe Mezzo TV.
Cele cinci albume sunt cam in aceeasi nota stilistica. Strange Place For Snow are cateva compozitii foarte bune ( Serenade For The Renegade, Behind The Yashmak sau When God Created The Coffeebreak ), pe Viaticum as remarca Tide Of Trepidation, The Unstable Table & The Infamous Fable si A Picture Of Doris Travelling With Boris, iar de pe Seven Days Of Falling nu pot gasi o piesa pe care sa o evidentiez fiindca imi place foarte tare tot albumul cap-coada.
Am scris la inceputul textului ca Svensson a cochetat in liceu cu muzica rock. Acest lucru nu a fost intamplator fiindca a sosit momentul Tuesday Wonderland. Prima piesa, Fading Maid Preludium este socanta, o introducere atmosferica cu un aer clasic romantic urmata dupa circa 30 de secunde de un val de sunet distorsionat. Efectele electronice sunt duse la alt nivel si aerul de influenta rock este din ce in ce mai prezent, mai ales pe piese precum Brewery Of Beggars.
Directia in care merge grupul este una radicala, iar noul album, Leucocyte, cu greu mai poate fi incadrat in categoria jazz si poate sta linistit in colectie si in zona de rock progresiv.
Leucocyte este o experienta polarizanta – nu va fi pe placul multora, iar ceilalti il vor iubi ( ma numar printre ei ). Sunetul este radical, incarcat, greu, bizar si plin de electronica. Ca idee, Premonition I. Earth este o piesa de 17 minute care incepe cu un soi de Keith Jarrett transmis din spatiu pe radiofrecventa cu interferente si se termina intr-un pasaj care ma duce cu gandul la Metallica – One. Tot albumul este o opera unui efort colectiv, halucinant si impresionant.
Din nefericire povestea aproape ca se termina aici, moartea lui Svensson survine intr-un nefericit accident de scuba-diving pe 14 iunie 2008 si pune capat unei aventuri sonore care poate ca ar fi continuat in directii nebanuite.
In urma sa ramane discografia EST completata cu albumul 301 incropit din materiale nepublicate inregistrate in sesiunea care a produs Leucocyte si cu concertele din Londra si Gothenburg editate postum.
Magnus Ostrom si Dan Berglund au avut nevoie de mai mult de zece ani ca sa regaseasca si sa poata reincerca un proiect similar alaturi de pianistul Bugge Wesseltoft – RYMDEN cu al sau Reflections & Odysseys.
Am uitat sa mentionez ca am demarat campanii vaste de reduceri la discurile aflate in stoc pentru a mai indulci cumva experienta prin care trecem cu totii.
