Cum sa upgradezi Chord Qutest sau “streaming for vengeance”

Nu, nu e o greseala, nu e vorba de albumul semnat de Judas Priest in 1982 “Screaming for vengeance”, ci de un duel, mai mult sau mai putin fratricid, intre cine poate “inmuia” mai mult inima digitala a unui DAC foarte “dragut”. Un fel de Feti-Frumosi in petire la Ileana-Cosanzeana – totul pe biti si Herzi. O nebunie!

Sunt unii care prefera de banii dati o cantitatea cat mai mare deee … ceva-ul ala pe care il achizitioneaza, pe principiul “sa simta omul pe ce a dat banii”, si altii care pun accent pe alte aspecte, mult mai relevante, cand fac o achizitie. In general mentalitatea romaneasca formata in zecile de ani de context istoric ne indeamna mai degraba sa fim circumspecti cand vine vorba de produse – relativ – scumpe dar mai “subtiri” ca si reprezentare fizica.

Chord Qutest cu siguranta face parte din categoria asta de produse, foarte susceptibila pentru mentalitatea comuna, privind din afara, la suspiciuni legate de raport calitate/pret.

Noroc ca, totusi, lumea audio pretinde un anume nivel, si atunci preconceptiile astea national valabile in acest caz se mai dilueaza, si, in plus, spatiul si ergonomia in locuinta au devenit din ce in ce mai importante pentru toata lumea, asa ca un produs minimalist si din punct de vedere design dar si strict ca dimensiuni, nu poate decat sa ajute.

Nu, acest review nu isi propune sa evalueze DAC-ul Chord Qutest “per se”, desi evident acesta este produsul central al discutiei, si se vor face referiri comparative in esenta si la calitatile sale. In articolul de fata insa as vrea ca punctul central sa fie mai degraba legat de imbunatatirile care se pot aduce unui astfel de produs, prin prisma experientei personale. Adica sa plecam de la un punct zero, unde presupunem ca am achizitionat acest DAC, si sa il integram via un computer pe USB cu un cablu deloc fancy in sistem si apoi, cu diferite alte variante la indemana, sa vedem ce si cum se poate imbunatati aceasta solutie “de baza”.

Cateva cuvinte insa mai intai despre Qutest… ambalajul mi se pare extraordinar, detaliile sunt surpinzatoare pentru – pana la urma – o simpla cutie, iti dai seama din prima secunda ca ai de-a face cu un produs de calitate, si, odata ce desfaci aceasta cutie, si dai de DAC-ul in sine, mititel si cu un finisaj minimalist dar vesel si cu mult solid-feel in acelasi timp, realizezi ca nu e vorba de un produs entry-level de buget, ci de ceva mult mai serios. Filosofia de design Chord, fie ca vorbim de partea vizuala condusa de John Franks, fie ca vorbim de cea pur tehnica pe parte digitala sub bagheta popularului Rob Watts, inseamna in cazul DAC-urilor carcase supersolide din aluminiu atent finisat, cu dimensiuni reduse, si tot quirky-ness-ul legat de codul culorilor, si, evident, si cel mai important, tehnologia FPGA proprietara, si care nu ofera alimentare interna decat in varinata de top, DAVE, in rest, celelalte convertoare se multumesc, din fabrica, cu surse SMPS externe de tipul celor pt device-urile mobile, insa, cu posibilitate de upgradare la baterii externe sau chiar surse liniare externe, cu beneficii pe care le vom discuta in acest articol.

Desi unora aspectul exterior al lui Qutest li se va parea cel putin copilaros, si poate enervant fara niste indicatii concrete cum apar pe majoritatea aparatelor de gen, in cutie avem manualul – iarasi dintr-un material de calitate – care explica foarte detaliat dar si extrem de clar la ce folosesc cele 2 butonase colorate de pe carcasa precum si “ochiul” de sticla colorat in varii nuante functie de context.

Pe scurt e vorba de un buton pentru selectarea surselor, cel din dreapta, si avem de ales 4 variante cu 4 culori, intre USB tip B, BNC digital coax 1 si 2 si SPDIF optic, si unul, cel din stanga, pentru selectarea celor 4 filtre digitale denumite sugestiv in manual, si care pleaca de la cele doua cu sunet neutru fara si cu HF roll-off, si ajunge la celelalte doua cu sunet “cald”, la fel, fara si cu HF roll-off. In plus exista acel “ochi” de sticla de pe mijlocul superior al aparatului care iti permite o mica ocheada prin “maruntaiele” mini-bestiei, si care primeste lumina de diferite culori de la un led de pe placa de baza, si care, in functie de sample-rate, trece de la rosu pentru 44.1 kHz, pana la alb pentru DSD. Desi diferentele nu sunt colosale la auditie la schimbarea filtrelor, ele pot face diferenta in anumite combinatii intre un sunet mai placut sau mai putin. Eu insa am preferat in mare parte varianta 1, cu filtru neutru si fara roll-off, fiindca imi place sa vad potentialul maxim al aparatului fara interventii “din culise” deci cam toate concluziile sunt trase de principiu cu acest filtru, insa diferentele in performanta la diferitele combinatii sunt la fel de lesne observabile si cu celelalte 3 variante de filtre.

Din punct de vedere compatibilitate formate, tot manualul explica foarte clar care sunt capabilitatile aparatului pe fiecare din cele 3 tipuri de intrari. Cert este ca vom depasi lejer ceea ce gasim in mod real pe piata cu ceea ce poate dpdv rezolutii Qutest, nu am sa intru in detalii pentru ca se gasesc foarte usor aceste info si pe site-ul producatorului, si scopul meu este sa va prezint mai degraba experienta personala.

Iar eu unul nu prea imi mai bat capul cu ce rezolutii suporta cutare sau cutare DAC in ziua de azi, e clar ca toate se vor descurca si cu sample-rate-uri de pana la 192kHz, ceea ce inseamna ca acopera cam tot ce se gaseste disponibil pe serviciile on-line de muzica. Cu formatul DSD iarasi nu imi fac un crez din asta, imi e imposibil sa sustin superioritatea unui format care nu permite masterizarea integrala cap-coada. Deci “good-old” PCM e pentru mine baza.

Revenim la Qutest…

Am zis ca nu e un review – neaparat – despre el, insa fiind totusi subiectul principal, e clar ca unii din cititori se vor intreba “dom’ne, dar cum suna Qutest asta, ca de dragut am inteles ca este, manufactura e exemplara, de capabil tehnic pare sa fie, dar cu sunetul, cu sunetul cum sta, ca acolo e baiul?”

Ei bine, sta bine si cu sunetul… insa pentru o firma britanica ce activeaza de vreo patru decenii, si de reputatia de care se bucura Chord Electronics, era de asteptat. Intrand un pic mai in detaliu de genericul “bine”, as spune ca Qutest mi se pare un DAC foarte neutru. Poate chiar enervant de neutru in unele circumstante. Daca exista vreo coloratie pe vreundeva, e foarte greu de reperat, nimic nu suna fortat sau gonflat prin Qutest, nu conteaza ce semnal ii dai sa “pape” si nici ce “hardughie” urmeaza dupa el.

Asta poate fi si un downside, uneori… insa eu la produsele Chord am apreciat mereu calitatea asta, tind sa te lase asa un pic fara inspiratie cand e vorba sa descrii cum suna. Suna cum suna inregistrarile, de fapt, cam aia e, deci daca ce asculti e de proasta calitate sonora, fii convins ca Qutest nu iti va masca acest lucru, si vei auzi la fel de prost ce redai, “hraneste-l” cu ceva bine pus la punct ca si productie si vei avea parte de un “cel mai dragut” DAC foarte rafinat si cu o medie de o lichiditate aparte, care, dupa niste zile bune de auditie, tinde sa devina adictiva (cel putin in cazul meu asa s-a intamplat).

Era inerenta comparatia, in setupul meu, cu DAC-ul Moon 280D… desi iesirile balansate si compatibilitatea sunetului “de casa” cu integratul Moon 600i il favorizeaza intr-o comparatie directa pe 280D vs Qutest, am incercat sa pastrez gradul de premiza de fairness cat am putut de mult, utilizant cablare din aceeasi gama si cu unul si cu celalalt, astfel incat sa fie mai relevanta diferenta. Daca 280D pluseaza pe soundstage, corp, prezenta, ooomph, o extensie fantastica pe inalte, si o anumita rotunjime un pic tube-like pe medii si joase, si asa, in general, o mare relaxare in redare, Qutest vine cu o neutralitate tonala mai justa, cu o coerenta si o precizie a scenei ceva mai buna, si cu o – ma repet – extraordinara fluenta si transparenta pe medii, de unde rezulta niste voci ceva mai prezente in spatiul de auditie decat pe DAC-ul Moon. Una peste alta in contextul cu 600i as alege totusi 280D, insa perioada petrecuta alaturi de Qutest in sistem a fost una highly enjoyable, si au fost destule pasaje unde am preferat prezentarea ceva mai putin expensiva dar mai precisa a lui Qutest fata de 280D. Ambele DAC-uri au un sunet rafinat fara sa fie excesiv, dinamica si noisefloorul sunt comparabile auditiv, la fel si separatia, deci din anumite puncte de vedere sunt cam in acelasi ballpark… veti spune, “pai asta e un mare plus pentru Qutest, nu, pentru ca costa mai putin de jumate din pretul lui 280D?” Da, dar daca tinem cont ca 280D are in el si modulul de streaming Mind2, si ca lui Qutest putem sa ii adaugam si un streamer bun, plus o sursa liniara externa, plus un cablu digital de calitate de la streamer, ajungem cam in aceeasi zona de pret. In realitate, cu Qutest alimentat de PSU extern Farad pe 5V, cu streamer SotM 200 ultra Neo, si cu cablu USB Crystal Standard Diamond, pretul este cat se poate de similar. Deci integrarea lui Qutest in sistemul meu nu e deloc una nepotrivita, ci din contra…

Sa incepem totusi, pas cu pas, “evolutia” lui Qutest… Plecam de la “ground-zero”…

Qutest alimentat de SMPS-ul original extern din cutie, cu semnal pe USB asincron din aplicatia Tidal de pe un laptop utilizat doar pentru muzica, un cablu banal Hama USB A-to-B… recunosc indata semnatura timbrala Chord, simt fluenta, simt ca e altfel de prezentare decat pe 280D, insa sunt multe chestii care nu sunt la nivelul asteptat subiectiv… marginile sunetelor sunt blurate, sunetul e subtirel, scena inghesuita, muzica nu “respira” cum stiam eu ca trebuie sa o faca…

Nivelul al doilea…

Schimbam cablul USB cu ceva mult mai serios, dar si mai scump, Crystal Standard USB. Incepe sa apara o mai buna delimitare a sunetelor si apare si ceva cantitate de joase, ca sa mai “umple” un pic sunetul. Nu se mareste semnificativ scena insa overall se simte un pic mai solida, cumva…

Nivelul trei…

Inlocuim laptopul cu un streamer dedicat iFi Zen Stream. Un aparat micut, simpatic si solid finisat, tot cu alimentare SMPS externa, si cu iesire pe digital coax unde am folosit un cablu Chord prodac digital, cu adaptor RCA/BNC la capatul dinspre Qutest…

Acum incep sa apara texturile vocilor, instrumentelor… se mai mareste un pic si scena… si creste si separatia. Cel mai impresionant creste dinamica, noisefloorul coboara sesizabil, si trecem de la un sunet asa si asa la unul deja bunicel.

Zen Stream se poate controla de pe o multitudine de platforme si aplicatii, exista un mic manual de utilizare, unde sunt prezentate toate, am am ales doar doua dintre ele, versatilul M-connect de la CoverseDigital, si aplicatia nativa Tidal Connect de pe smartphone. Functionarea si integrarea sunt simple si te vei conecta rapid si fara fuss la acest mic streamer.

Nivelul patru…

Pentru Rob Watts & Co cu siguranta un sunet doar bunicel nu e nici pe departe suficient… Enter the faimous Bluesound Node. Aici vorbim de un streamear (si DAC) cu un software de control proprietar, BluOS, care mie dpdv grafica mi se pare cel mai reusit de pe piata la ora actuala. Pe parte functionala mai are niste mici “bube” dar overall, este o platforma excelenta si care aduce mult deliciu in utilizare. Designul este unul modern, cu laturi rotunjite si foarte placute vederii si cu materiale placute la atingere. Acest streamer are alimentare interna insa, fata de ceilalti concurenti.

Cu Node sunetul mai capata un pic de grosime, si ceva rezolutie. Diferentele fata de iFi Zen nu sunt spectaculoase, inca avem o imagine destul de stearsa asa… ca si cum peste culorile unei picturi a dat cineva un pic cu mana si le-a mai amestecat un pic, mai ales pe la “imbinari”… dar Qutest suporta cu stoicism schimbarea frontendului ramanand foarte sensibil la fiecare schimbare. Comparand strict DAC-ul intern din Node cu Qutest chiar si in mod A/B este evidenta cresterea in rezolutie, scena si control ale lui Qutest. Cu DAC-ul din Node sunetul este “prafuit”, mic si simplu, fara prea multe armonici si toata magia si deliciul si performanta unor incinte ca 803 D3 se cam duc pe apa Sambatei…

Nivelul cinci…

Bagam in schema micul coreean de la SotM, anume faimosul 200 in varianta “latest” adica Neo. Aici avem parte de cel mai mare salt de pana acum, fara dubiu, si probabil, cel mai mare salt din tot acest scenariu… scena capata amploare si adancime, totul capata proportii si greutate, separatia face sa dispara acea blurare de pana acum, totul este ferm si precis, noisefloorul scade simtitor si dinamica creste, evindent, la fel si relaxarea prezentarii, si in genere putem spune ca am scapat de acel feeling de sintetic destul de prezent in combinatiile antorioare. Micul 200Neo are asa o capacitate uluitoare de a suna mare si “bold”, si iti aduce un mare zambet pe buze, si te face sa exprimi fraze de genul “now that’s more like it!” una dupa alta.

Un produs care mi-a lasat o impresie excelenta dpdv sonor, nu insa si dpdv software, neexistand o aplicatie de control proprietara, iar softul de control si configurare, Eunhasu, miscandu-se destul de greoi si ciudatel. In contrapartida, daca ai rabdare, poti configura o multitudine de aplicatii pe acest – practic – mini PC dedicat audio, de la partea probabil cea mai utilizata de DLNA, pana la servere dedicate de muzica, gen Minim, Bubble Upnp, sau LMS. M-am jucat cu cateva din aceste aplicatii, insa rabdarea trebuie sa fie o calitate solida pentru a putea “flexa” si configura aceste servicii, pentru ca totul se misca in ritmul si felul sau pe aceasta platforma Eunhasu. Partea buna e ca odata setate toate, si puse la punct, nu prea mai ai de ce sa iti faci griji cu 200 Neo, va fi acolo imediat ce il cauti prin retea… eu l-am folosit mainly cu feature-ul de DLNA si controlat prin M-connect, aplicatie din care raspunde instant si fara probleme, deci daca nu vreti sa il butonati on a daily basis, 200 Neo va fi un partener solid si de nadejde, mai ales ca din punct de vedere sonor este excelent. De asemenea, merita notat faptul ca nu exista iesire digitala SPDIF de niciun fel, doar USB, si, evident, in cadrul aplicatiei main de DLNA trebuie configurat DAC-ul spre care trimite 200 Neo. Eu am gasit Qutest deja configurat, insa nu am reusit sa schimb aceasta setare nicicum, e drept ca nu sunt cel mai rabdator cand vine vorba de astfel de chestii, am destula parte de inovatie si chitibuseala tehnica la munca de la birou…

Nivelul sase…

M-am bucurat ca am avut si fratele mai mare al lui 200 Neo la test, anume 200 Ultra Neo. Din punct de vedere soft sunt complet similare, a trebuit sa redenumesc unul din ele cu atributul Ultra din aplicatia Eunhasu ca sa le diferentiez rapid, dpdv constructie carcasa lui Ultra e mai adanca, se cam dubleaza volumul aparatului fata de fratele mai mic, si are si niste fante de ventilatie rectangulare pe suprafata superioara, pentru ca se si incinge ceva mai mult decat 200 Neo. Designul este unul pur industrial, la fel ca la fratele mai mic, nimic standout aici ca la ceilalti concurenti, si nu vad cui ar putea aparea atragatoare dpdv aspect aceste doua produse SotM.

Dpdv constructiv, Ultra vine cu o solutie de clocking mult mai desteapta si mai precisa fata de 200Neo, nu am sa insist pe ideea asta fiindca cu siguranta veti gasi destule informatii pe net. Mai important pentru articolul de fata e cum se traduce imbunatatirea tehnologica pe parte de sunet. Ei bine, iarasi avem un salt consistent, poate nu la fel de consistent ca in cazul saltului la 200 Neo, dar acum totul capata mai mult rafinament, rezolutia creste simtitor, si aerul din jurul instrumentelor devine evident, semn ca separatia a ajuns la un nivel superior. As spune ca 200 Ultra deja aduce un sunet hi-end, si chiar daca plusurile sale sunt un pic stirbite de calitatile consistente prezente deja in fratele mai mic, totusi, fara discutie si cu multa lejeritate se poate spune ca 200 Ultra Neo este cel mai bun streamer din punct de vedere performanta sonora din acest test. Este, insa si cel mai scump, insa despre acest aspect as vrea sa discut separat…

Nivelul sapte…

Adaugarea unui PSU extern pentru Qutest… Dupa ce am facut evaluarea initiala pentru acest review am baleiat si eu netul pentru informatii despre Qutest si am vazut ca sunt multi care folosesc varii solutii de upgrade pe parte de alimentare. Eu am avut la indemana un power source liniar de la Farad, o cutiuta cam de dimensiunea lui Qutest, care printr-un cablu proprietar alimenta Qutest prin mufa miniUSB de 5V de pe spatele aparatului. Sonor as zice ca la prima impresie am avut sezatia ca saltul in calitate este chiar mai evident decat in cazul trecerii de la 200Neo la 200Ultra, dupa diverse swap-uri insa am ajuns la concluzia ca este un pas comparabil de consistent, chiar daca mai evident pe anumite aspecte, cum ar fi soundstage-ul si definita. Overall totul este mai crisp, mai sharp si mai bold cu PSU-ul extern, si noisefloorul coboara iarasi intr-un mod semnificativ, si deja la acest nivel diferenta si decelarea intre 280D si acest lant cu SotM 200Ultra/CrystalUSB/Farad/Chord Qutest tine doar de gusturi, obisnuinte si preferinte, nu neaparat de performanta.

Revenind la aspectul financiar, as zice ca, daca as detine un Qutest, cel mai inteligent upgrade pentru el pe care l-as vedea asa imediat ar fi un SotM 200Neo in prima faza. Se rezolva eliniarea PC-ului din ecuatie, si astfel avem parte de un mare plus pe defintie si dinamica, si apoi totul devine mult mai analogic like, dispar acel sintetism, “impachetare” si “incalcire” caracteristica produselor digitale ieftine. Cu 200Neo avem parte de o mare felie de sunet adevarat, iar la pretul curent oferit mie mi se pare o oferta cu atat mai atractiva. Daca as urmari o perfomanta demna de DAC-uri cu price tag de mai multe mii de eur, atunci atentia catre un 200Ultra si un PSU extern ar deveni o necesitate, exact acele mici detalii care fac sunetul cu adevarat holografic in loc de doar excelent.

Ca muzici am incercat sa nu favorizez un gen anume sau un artist anume si am utilizat o gama cat mai larga de albume in aceste evaluari. Insa pentru referinta absoluta am fost nevoit sa folosesc si ceva de “bias” ca sa zic asa, si acel ceva a fost versiunea hirez de pe Tidal a lui “Captain Fantastic and the Brown Dirt Cowboy” semnat de Elton John in 1975, la doi ani distanta dupa faimosul si megainfluentul “Goodbye yellow brick road”.

“Captain Fantastic…” are piese suficient de variate si bine produse ca sa poti decela relaxat diferentele intre diferite componente si cabluri audio, deci il recomand pentru astfel de situatii.

Ca echipament de comparatie/evaluare am folosit sistemul personal, compus din electronice Simadio Moon, 280D ca streaming/DAC si 600i ca integrat, boxele B&W 803 D3, pe parte de cablare pe alimentare si semnal balansat Crystal Micro, si pe boxe QED Silver Spiral.

Qutest a fost comparat si audiat mainly cu cablul de semnal catre 600i single ended Crystal Micro, dar si cu Neotech NEI 3001, sau Chord Company Cadenza, pe USB s-a folosit Crystal USB Standard din seria Diamond, si pe digital SPDIF coax Chord Company Prodac. De asemenea, PSU-ul extern Farad a beneficiat de un cablu de curent tot din seria Crystal Micro.

Am avut la dispozitie si integratul cu streaming Hegel H95 la momentul comparatiei de mai sus, si desi dpdv performanta Qutest plus oricare streamer era net superior DAC-ului din H95, dpdv strict muzical am preferat flowul lui H95 ca intreg, dar aici e chestie si de prioritizare in atribute sonore. Altii ar fi putut prefera diferit si as intelege de ce, existau destule motive, sunetul era mai smooth, mai aerisit, mai rafinat, prin Qutest.

Acestea fiind zise, si alcatuind un mic “podium” pentru streamere, as zice ca SotM 200Neo ar castiga premiul “best-bang-for-buck” cu brio, iar SotM 200Ultra pe cel de cel de “cel mai bun sunet din test”. Cam atat cu comparatiile si evaluarile pentru azi, ne mai intoarcem si la cevaaa… muzica… poate la un “You’ve got another thing coming” de pe “Screaming for vengeance”? Dupa atata streaming for vengeance, mai ca merita!

If you think I’ll sit around as the world goes by
You’re thinkin’ like a fool ’cause it’s a case of do or die
Out there is a fortune waitin’ to be had
If you think I’ll let it go, you’re mad
You’ve got another thing comin’

(Judas Priest – 1982)

Produse Testate: