Dragă melomanule, am ajuns să cred că aceste articole pe care le scriu pe acest blog sunt pentru mine un fel de spovedanie, este aproape ca și cum îmi pun toată încrederea în tine și îți transmit prin confesie cele mai prețioase amintiri. Spun „spovedanie” pentru că, de cele mai multe ori, noi oamenii confundăm plăcerea cu păcatul, și, în același fel am ajuns și eu să îmi povestesc amintirile muzicale, sub formă de spovadă, iar tu, cititorule ești ca un adevărat duhovnic ce mă asculți de fiecare dată și, tot ce îți spun rămâne între noi, cum numai noi doi știm.
Din categoria spovedelor muzicale vine și muzica Bee Gees, fiind un mare păcat să fie ascultată pe vremea comuniștilor, cu toate acestea, o muzică pe care o auzeam des în copilăria mea pe magnetofonul tatălui meu care își depășise cu mult limitele de wow and flutter, benzile cu Bee Gees fiind ascultate și para-ascultate, duminica la petreceri sau de fiecare dată când tatăl meu dorea să aducă un pic de iz de vest în bârlogul nostru comunist. Țin minte că de petreceri de zi de naștere sau de revelion se strângeau toți prietenii părinților mei și se încingea un dans pe cinste, bineînțeles că muzica pe care se dansa cel mai superb era cea a celor de la Bee Gees. Mai că începeam să îl confund pe tatăl meu cu John Travolta.
L-am întrebat la un moment dat care e piesa sa preferata de la BGs, și mi-a răspuns fără ezitare: „Stayin’ Alive”. Am păstrat cu mine această preferință toată copilăria mea, așa că, mai târziu, spre adolescență, moment în care alături de prietenii mei Mihai și George am decis să realizăm o emisiune audio înregistrată pe bandă, pe care o împărțeam colegilor de clasă, am ales ca imn al acestei emisiuni fix pe Stayin’ Alive. Așa că, dragă melomanule, permite-mi să încep acest articol cu un mic istoric al trupei și apoi să ajungem și la Stayin’ Alive și să spunem povestea acestei piese-fenomen.
Înainte de a trece la istoricul trupei, îți voi mărturisi că pentru astăzi am ales un disc-compilație care conține toate hiturile Bee Gees, fiind cel mai nou „Greatest Hits” al acestei trupe fabuloase. Discul se numește „Timeless – The All-Time Greatest Hits” și a fost lansat în 2017 la Capitol Records. În același an soundtrack-ul „Saturday Night Fever” împlinea 40 de ani de la lansare. Timeless este o compilație pusă la cale de Barry Gibb, singurul membru Bee Gees care mai este în viață după dispariția fraților săi Maurice și Robin. Barry declara că prin acest disc le aduce un omagiu și că este sigur că conține piesele pe care și aceștia și le-ar fi dorit pe un ultim „Greatest Hits”. Discul conține toate piesele importante: Massachusetts, Words, Jive Talkin’, You Should Be Dancin, How Deep Is Your Love, Night Fever, Tragedy și, bineînțeles, Stayin’ Alive.
Cei trei frați Gibb, pe care îi putem vedea în imaginea de mai sus, Robin, Barry și Maurice, puneau la cale trupa Bee Gees de tineri, încă din 1958, când aceștia erau doar niște adolescenți. Aceștia își trăiau copilăria pe insula Man din Anglia, ca apoi să se mute în Manchester. La vârstă de adolescență, în 1958, toată familia Gibb, mama, tatăl, sora lor și fratele mai mic Andy, emigrează în Australia și se stabilesc în Redcliffe, Queensland, o localitate la nord de Brisbane. Aici sunt nevoiți să cânte pentru a începe să câștige bani atât de necesari familiei.
În acest fel ajung să îl cunoască pe promoter-ul Bill Goode, care îi angajează să cânte în pauzele de cursele de automobilism ținute pe Redcliffe Speedway. Aici au făcut senzație și, în acest fel, Goode i-a remarcat și a început să îi promoveze. Numele de Bee Gees se trage de la Bill Goode care, inspirat de propriile sale inițiale cât și de cele ale lui Barry Gibb, le-a spus „BGs”. Interesant este că inițial se credea că numele de Bee Gees vine de la „Brothers Gibb”, însă iată că nu.
A urmat un început de carieră frumos în Australia, devenind din ce în ce mai cunoscuți. Faima și-au cunoscut-o cu primul lor hit „Spicks and Specks”, fiind remarcați de Polydor Records care îi readuce în Anglia și le propune un deal pe 5 ani. În prima lor perioadă muzicală îl auzim cântând mai mult pe Robin, cu hituri ca „Massachusetts”, „To Love Somebody” sau „Words”, de aceea au fost comparați mult cu Beatles, cu care, de altfel, au fost contemporani. De abia mai târziu Barry prelua centrul trupei cu vocea sa specifică de falsetto.
Ca în orice trupă au existat și neînțelegeri, în 1969 Robin părăsea trupa, simțind că Barry este mai favorizat ca front-man de managerii trupei. A încercat să își lanseze o carieră solo, însă despărțirea a fost foarte scurtă, nici un an mai târziu Bee Gees se reuneau pentru totdeauna.
1975 este anul de cotitură în care toți membri Bee Gees se mută la Miami și, inspirați de scena uimitoare a acestei zone, își schimbă stilul în cel Disco pe care îl știm atât de bine, prima piesă pe care o lansează sub acest stil este Jive Talkin’. „Main Course”, lansat în 1975, includea primele lor piese Disco, fiind și primul album pe care îl auzim pe Barry cântând în falsetto, care devine, indubitabil, semnătura formației Bee Gees. Mai jos logo-ul trupei lansat și acesta în 1975:
Schimbarea stilului către Disco se face imediat, Barry parca își găsește vocea în acest falsetto și încep să apară hit după hit: Nights on Broadway, You Should Be Dancing și Love So Right. Cotitura cea mai mare din cariera lor o primesc atunci când încep să lucreze alături de Robert Stigwood la coloana sonoră a filmului Saturday Night Fever. Ceea ce a urmat a fost fabulos, lumea ringului de dans s-a schimbat pe ambele părți ale Atlanticului. Bee Gees au creat un adevărat fenomen, descătușând o vocație specială dinăuntrul lor.
Chiar John Travolta, protagonistul principal al Saturday Night Fever, își aduce aminte că la început nici nu exista muzica Bee Gees în film, el dansând pe Boz Scaggs și Stevie Wonder și, mai spunea el, când a apărut muzica Bee Gees, totul s-a schimbat. Bee Gees au compus și produs toate piesele din film într-un singur weekend. Vorbim de piese ca How Deep Is Your Love, Night Fever, More Than A Woman și, bineînțeles, de Stayin’ Alive. Fabulos, nu-i așa?
După succesul fulminant pe care l-au avut cu muzica Disco, din păcate acest gen muzical își cam stingea focul, după 1980 alte genuri muzicale s-au ridicat, Disco-ul fiind un dosar închis. De aceea, pe perioada anilor 80, Bee Gees nu prea au mai lansat albume, ci mai mult s-au ocupat de producție și compoziție muzicală pentru alții. În acest fel au fost producători pentru minunata Woman in Love a Barbrei Streisand, ori Hearbreaker-ul lui Dionne Warwick. Dolly Parton și Kenny Rogers împrumutau de asemenea una din creațiile Bee Gees: Islands in the Stream. Tot în această categorie o avem și pe Yvonne Elliman cu If I Can’t Have You, pe Diana Ross cu Chain Reaction ori pe Celine Dion cu Immortality.
Spre final de anii 80 și de-a lungul anilor 90, s-au încercat diferite reveniri, însă niciodată nu au reușit să recreeze succesul pe care l-au avut cu muzica Disco la mijlocul anilor 70, cu toate acestea un disc deosebit este Still Waters, lansat în 1997 la Polydor Records, penultimul lor disc, care conține o piesă cu adevărat spectaculoasă care i-a propulsat din nou sub lumina reflectoarelor. Piesa se numește Alone și a făcut furori la vremea sa. De fapt, tot albumul este unul deosebit, conținând piese pe care le ții minte, un disc care de altfel sună foarte bine. Îmi aduc aminte cu plăcere că pe vremea liceului îl ascultam pe repeat seară de seară.
Acum, ajunși la maturitate, Bee Gees se pregăteau să părăsească scena, dar lăsau în urmă o miriadă de hituri lansate sub trupa lor, dar și nenumărate hituri compuse și produse pentru alții, așa cum le aminteam mai sus. Ultimul lor concert încheia practic un secol, având loc chiar pe 31 decembrie 1999 în Florida, numit „BG2K”. Ultimul lor album îl lansau în 2001, numit This Is Where I Came In. Primul care ne părăsea a fost Mariuce Gibb în 2003 care murea la vârsta încă fragedă de 53 de ani de un atac de cord. Nu trebuie să uităm, însă, că primul frate care îi părăsise era Andy Gibb, care murise la finalul anilor 80.
Astfel, rămași doar doi, cumva s-au despărțit și ei, cel puțin din punct de vedere al Bee Gees, amândoi urmărind cariere solo, fără a lansa alte albume BG. În 2012 ne părăsea și Robin, chinuit de un cancer de ficat. Numele de Bee Gees este dus mai departe de Barry, care este încă în viață, activ atât cât se poate, însă fără planuri concrete de a mai lansa vreun album sub titulatura de Bee Gees – nici nu ar mai fi posibil așa ceva, nu-i așa? Îți las mai jos o imagine recentă cu cei trei frați Gibb:
Fotografia este din concertul „One Night Only” susținut de Bee Gees la MGM Grand pe 14 noiembrie 1997 în Las Vegas, este un concert superb pe care ți-l recomand fără tăgadă.
Așa cum promiteam la începutul acestui articol, ajung și la povestea celui mai mare cântec Disco din toate timpurile, fabuloasa Stayin’ Alive, un adevărat imn al anilor 70, al pantalonilor evazați și al ringului de dans cu glob de sticlă. Piesa aceasta ocupă locul 189 în lista „500 Greatest Songs of All Time” a Rolling Stone.
Piesa a fost compusă în Franța, în doar un singur weekend, la Château d’Hérouville, un loc foarte popular unde artiștii vestici mergeau să înregistreze datorită taxelor mai scăzute din Franța de la vremea aceea. Cei de la Bee Gees fuseseră angajați de Robert Stigwood să producă toate cântecele de pe coloana sonoră a viitorului film Saturday Night Fever. Stigwood a fost atât managerul Bee Gees, însă și producător al unor filme muzicale de excepție, așa cum a fost Jesus Christ Superstar, Grease sau Saturday Night Fever. Îți las mai jos o imagine cu John Travolta din acest film fără egal:
Versurile Stayin’ Alive vorbesc despre un adevărat fapt de supraviețuire de pe străzile rău famate ale New York-ului anilor 70, stare care îi inspirase pe frați să creeze acest cântec, aparent plin de boogie, însă, pe de altă parte, conținând un mesaj social foarte puternic și serios.
Piesa a fost înregistrată în studiourile Criteria din Miami, Maurice înregistrând chitara bas, Barry Gibb la chitară solo și la sintetizator artistul Blue Weaver. Ritmul de tobă al piesei a fost o adevărată provocare, inițial s-a dorit un toboșar care să cânte pe toată piesa un ritm constant, însă nu au fost încântați de rezultat, reîncercând acest aspect cu un drum-machine, nici așa însă lucrurile nu au stat bine. Piesa a fost închegată de un sample de tobă înregistrat și pus apoi în buclă, repetându-se pe toată piesa, acest aspect dându-i ritmul specific constant și matematic.
Pe lângă faptul că este imnul disco suprem, piesa cea mai boogie a anilor 70 și poate prima piesă la care te gândești când vezi un ring de dans colorat, mai există totuși o utilizare pentru această piesă cel puțin inedită. Este folosită în școlarizarea medicală pentru a învăța studenții cum să aplice ritmul corect masajului cardiac atunci când se face resuscitarea cardio-pulmonară. Fabulos, nu-i așa?
Stayin’ Alive are 103 BMP (bătăi pe minut), exact ritmul potrivit pentru masajul cardiac (între 100 și 120 de BPM). Se pare că a existat chiar și un studiu care confirmă că a fredona Stayin’ Alive în timp ce faci resuscitare, va îmbunătăți semnificativ șansele de reușită.
Nu pot să trec peste Stayin’ Alive fără să îți spun cum se aude la mine în suflet, este o piesă care sună foarte viu prin acest ritm cardiac al său, o piesă care vine dintr-o perioadă în care nu existau aparate electronice pentru realizarea pieselor de dans. Pe vremea aceea totul pornea de la instrumente reale, și, de aceea, când pui pe ascultare Stayin’ Alive vei simți o stare naturală, o magie analogică de necontestat. Valoarea acestei muzici este cu atât mai mare pentru că te îndeamnă pe loc la dans. Nu degeaba este considerată imn suprem al ringului de dans.
Ajungând la finalul acestui articol, îmi voi așeza concluziile în jurul puterii și notorietății pe care muzica Bee Gees o are. Este just că scena Disco nu ar fi fost la fel fără fabuloasele piese de dans Bee Gees. Aceștia ne dau, astfel, o lecție de reinventare – cum o mică trupă de frați tocmai din Australia, ajung să fie Regii Muzicii Dance, nu doar în Australia, ci în toată lumea, făcându-se auziți în toate colțurile lumii, până și în România anilor 70.
Imaginează-ți-l pe John Travolta dansând pe Stayin’ Alive pe acel ring de dans lucios din Saturday Night Fever, acest film propunându-ne până la urmă cea mai bună definiție a muzicii Bee Gees: „febra”. Acesta este elementul unic cu care Bee Gees au schimbat ringurile de dans din toată lumea.
Te invit să ne mărturisești experiența ta cu acest disc fie în comentarii mai jos, fie pe grupul de Facebook „Melomani Romania”.
Silviu TUDOR
An article written in my sweet spot,
and this is what I’ve heard.
