Eu daca as fi inginer in echipa Raidho as fi mandru de ce am realizat pentru ca nu e usor sa vii pe piata cu o linie de boxe si printre primele din serie sa fie atat de bune incat ridica stacheta foarte sus pentru restul boxelor din serie. Ele sunt situate la mijloc intre X1t si TD1.2, desi seria TD are alta filosofie de constructie. Dupa o perioada petrecuta in showroom unde si-au facut rodajul, le-am reascultat in aceeași camera de la AVstore dar de data aceasta am ramas socat cum niste cutii atat de mici dar elegante pot avea o scena atat de mare asa ca i-am rugat sa le iau la recenzie pentru ca am presupus (bine) ca la mine in camera, unde sunt mai potrivite din cauza dimensiunii, vor excela. Raidho a luat expresia “esentele tari vin in sticle mici” si a desenat X1.6 sa reflecte insemnatatea expresiei, dar le-a inzestrat si cu o personalitate dificila despre care voi vorbi mai tarziu asa ca nu te astepta sa fie o experienta plug’n’play.
Design, constructie
X1.6 sunt usoare cantarind doar 12 kilograme dar aceste kilograme vin impachetate elegant si modern, placa din fata fiind din aluminiu iar restul incintei din mdf (cu intarire interna) vopsit foarte bine, in cazul meu, in negru lucios. Daca esti familiar cu limbajul de design Raidho nu vei avea probleme in a le recunoaste. Sunt boxe ce isi arata pretul cel putin prin calitatea materialelor si a designului. Dupa cum se vede din poze vorbim de o pereche de boxe de raft pe doua cai cu port de bas in spate unde gasim doar doua borne asa ca nu putem face bi-wiring. X1.6 e dotat cu legendarul tweetter de tip ribbon (de fapt planar magnetic dar materialele de marketing mentioneaza ribbon) a celor de la Raidho cu performante exceptionale (50 KHz) si un driver de medii si bas numit Ceramix (16.5 cm) ce coboara pana la 45 de Hz si lucreaza pana la 3,5 KHz, punct in care ribbonul preia conducerea. Acest difuzor Ceramix este realizat dintr-un con de aluminiu subtire supus unui proces ce implica plasma lichida si voltaj foarte ridicat astfel incat suprafata se transforma in ceramica de oxid de aluminiu. Cu acest sandwich de materiale Raidho a obtinut un difuzor cu breakup la 12.5 KHz. Motorul acestui difuzor consta intr-un sistem de magneti puternici concentrati in jurul unui sistem deschis oferind ventilatia necesara voice coil-ului de titaniu. Nu stiu daca cei de la Raidho sunt singurii care folosesc acest design dar cu siguranta sunt singurii de care stiu eu.
Tweeterul, care actioneaza de la 3,5 KHz in sus, are un design unic pentru ca e de fapt un tweeter planar magnetic, spre deosebire de ribbon-urile obisnuite care necesita un transformator. Folia acestui difuzor are doar 11 microni, cantareste 20 de miligrame si are un punct de breakup la 82KHz!
Nu sunt chiar usor de alimentat pentru ca sensibilitatea lor e de 87 db si boxele de raft au o reputatie ca fiind mai greu de alimentat datorita numarului de difuzoare. A trebuit sa cresc volumul cu aproximativ 50% fata Bowers 702. Desi amplificatorul Moon 340iX nu a avut probleme cu aceste boxe consider ca unul cu mai multa putere ar fi mai potrivit. Impedanta nominala este de 6 ohm si nu coboara niciodata sub 5.8 ohm asa ca amplificatorul nu va fi stresat foarte mult.
Fiind un model nou, lansat in 2022, imprumuta tehnologii de la modelele mai performante (si mai scumpe) din portofoliul Raidho pentru ca se vrea a fi un model de inalta performanta la un pret acceptabil, considerand tot ce ofera. Inalta performanta nu se lasa asteptata in momentul in care muzica incepe sa cante asa ca Raidho nu exagereaza in materialele de marketing. Doar ca poti fi dus in eroare in legatura cu performantele acestor boxe daca nu sunt pozitionate corespunzator. Spuneam mai sus ca exista un aspect ce da batai de cap si este acesta, asa ca inarmati-va cu rabdare la pozitionare si ca sa va scurtez timpul acordat acestei etape va recomand sa le indepartati cat mai mult intre ele, asta inseamnand oriunde intre 2 si 3 metri. Cu cat sunt mai indepartate cu atat scena se formeaza si creste iar imaginea devine din ce in ce mai buna. Sub 2 metri totul se aglomereaza, scena si holografia dispar iar imaginea este aproape inexistenta. Cred ca tweeterul in combinatie cu wave guide-ul aferent cer aceasta pozitionare. Unghiul de toe in este si el mai mare in comparatie cu cel folosit la alte boxe.
Raidho a dezvoltat standuri speciale pentru seria X1.6 cu un sistem de prinderere proprietar, desi pot fi folosite si alte standuri doar ca cel oferit de Raidho pozitioneaza boxele in unghi directionand astfel undele catre ureche. Nu am avut disponibile alte standuri pentru a testa diferenta de unghi. Aceste standuri sunt construite dintr-un aliaj de metal dar nu sunt foarte grele si asta ma ingrijoreaza putin. La baza avem un sistem de cuplare cu spikeuri ce au terminatiile taiate. Nu imi este clar care e intentia din spatele acestei decizii si nu stiu exact daca se pot atasa terminatiile ascutite. In orice caz, standurile sunt functionale si aratoase. Le-am asezat direct pe placile de granit.
Sunet
Bas
Marimea lor compacata nu va fi niciodata un indicator pentru cat bas pot livra aceste boxe si va lua prin surprindere orice ureche nepregatita. 90 de cm de la difuzor pana la perete nu sunt indeajuns pentru a regla cantitatea de bas intr-o camera in care au fost asezate pe lung (~20 m2).
Cei cu dimensiuni mai permisive ale camerei nu vor avea aceasta problema. Difuzorul de bas (si medii) nu coboara pana la ultima octava, in rest se descurca de minune sa ofere corpolenta instrumentelor fiind inzestrat si cu viteza buna desi consider ca Bowers 702 sunt ceva mai rapide dar nu cu foarte mult. Pentru pretentiile mele aceasta diferenta mica este de trecut cu vederea pentru ca alte lucruri cantaresc mai mult in evaluarea unor boxe. Dar daca te stii ca fiind un iubitor de viteza atunci tine cont de acest aspect. Ce imi place insa la prezentarea basului este textura lui si modul in care e in stare sa imi prezinte straturile notelor joase. Simt ca pot savura basul mai mult si in termeni de aroma si in termeni de durata ceea ce e o indepartare placuta de la sunetul cu care sunt obisnuit, care poate fi obositor cateodata. 702 S2 ofera un bas parca uneori ireal de scurt iar instrumentele naturale isi pierd usor din farmec, iar X1.6 nu are aceasta problema, mizand astfel pe naturalete, chiar daca tonalitatea basului inclina usor spre cald. Basul lui X1.6 da o viata noua fiecarei note pentru muzica jazz clasica sau albumele pop/rock clasice de la artisti precum Dire Straits sau Jennifer Warnes. In fapt, auditia albumului Brother in Arms a celor de la Dire Straits a fost una dintre cele mai bune de pana acum si datorita altor caracteristici despre care voi vorbi mai jos dar si a basului. Nu vreau sa sugerez ca a luat din caracterul clasic al muzicii (ma refer la sunetul tobelor din inregistrari mai vechi) dar a adaugat indeajuns incat sa le aduca la viata. Un exces de energie s-a simtit ascultand compozitii cu bas mult precum cele ale aristilor de psy dub Symbolico si Ovoid, in rest m-am bucurat de prezentare.
Medii
Zona de mijloc a frecventelor e o demonstratie de naturalete prin modul in care instrumentele isi prezinta corpolenta si timbrul. Cele doua difuzoare (sa nu uitam ca cel de bas este si de medii pana la 3,5 KHz) ofera un realism vocilor si instrumentelor pe care am ajuns sa-l indragesc foarte mult, mai ales cand am refacut sistemul meu cu Bowers. Vocile si instrumentele au rezolutie, microdetalii si dinamica fara a obosi niciodata ascultatorul. Cum explicam in recenzia lui Chord MScaler, atunci cand muzica redata are timbrul perceput de ascultator a fi natural, creierul se relaxeaza si nu incearca sa compenseze sau sa inteleaga ce se intampla si acest lucru se intampla si cu X1.6. Masina antistres? Hmm! 🙂 Nu exista nicio urma de sibilanta nici pe voci, nici pe suflatori, doar un sunet organic, smooth si dinamic. Am mentionat cele doua zone de frecvente pentru ca aici intalnim cel mai des probleme. Vocile mele preferate feminine precum Jachintha, Jennifer Warnes, Hannah Reid, Roberta Gambarini, Buika m-au incantat maxim prin prezenta lor fizica in camera. Iar saxofonul preferatul meu Houston Person a rasunat foarte dulce si dinamic, cu texturi detaliate. Fara indoiala, mediile sunt pe placul meu, tonal si timbral, Raidho creand un echilibru perfect.
Inalte
Difuzorul planar magnetic ofera o liniaritate impecabila (perceptiv vorbind) cu o lipsa de excese ce fac inaltele la fel de interesante precum mediile. X1.6 sunt la polul opus fata de ale mele Bowers 702 care au o energie in plus in zona 6-8 KHz care este obositoare pentru unii (ba chiar am primit acest feedback de la unii amici care mi-au ascultat sistemul). Desigur, pe mine nu ma oboseste, pentru ca tocmai pentru acest sparkle le-am cumparat dar recunosc ca imi place cat de liniare sunt X1.6. Mai interesant este faptul ca liniaritatea aceasta se amesteca cu o rezolutie buna si rapiditate creand momente de auditii foarte placute si aici vreau neaparat sa mentionez ca ascultand prietenii mei dragi de auditie: Symbolico, Ovoid, Tipper, Grouch in Dub, Akasha Experience, E-Mantra si altii ca ei, m-am putut bucura de prezenta si viteza muzicii lor la capacitate maxima. Nu toata lumea asculta o muzica atat de rapida sau cu un soundscape atat de vast fizic si miscator dar consider foarte relevanta abilitatea acestor boxe de a recrea o auditie corecta. Si daca nu iti place EDM-ul, am o trupa pentru tine cu ajutorul careia vei observa despre ce vobesc: Hadouk Trio. O ascultare a albumului Hadoukly Yours arata viteza extraordinara a cinelelor incat iti si scapa un chicotit involuntar din cauza satisfactiei. Un album de “stare buna” si nostalgie este The Midnight – Endless Summer ale carui note de synth au sunat extrem de realist, daca putem numi sintetizatorul real. Pentru mine a contat ca a amplificat starea de nostalgie a anilor 80, asa ca voi considera asta o bila alba pentru X1.6. E aproape paradoxal ca poti avea inalte atat de analitice dar si relaxate in acelasi timp. Eu nu as numi acest difuzor planar magnetic legendar cum face Raidho dar cu siguranta nu e departe. Jos palaria pentru acest difuzor.
Scena, imagine, holografie
Odata asezate bine, conditie esentiala cum am mentionat deja, ele ofera o senzatie imediata de spatialitate de dimensiuni mult peste asteptari si poate chiar peste tot ce ai experimentat pana acum cu alte boxe. Cu vocabularul meu limitat nu am putut spune decat “uau”. In camera mea, inaltimea si latimea scenei au depasit cu mult pozitionarea fizica a boxelor si asta a umplut camera, lucru foarte greu de realizat de o pereche de boxe de raft.
Compozitii complexe precum orchestre meticulos inregistrate sau soundscape-urile lui Symbolico te surprind datorita abilitatii boxelor de a amplasa instrumentele in noile limite definite de ele astfel incat orice piesa cunoscuta iti va parea noua pentru ca nu esti obisnuit cu o asemenea pozitionare. Singura mea explicatie pentru performanta aceasta e tipul de difuzor de inalte si ghidajul undelor (care obliga si pozitionarea aparte). Desigur, nu sunt expert in desenarea de boxe asa ca nu va bazati pe aceasta explicatie dar altceva nu am gasit pentru a justifica ce aud. Zona aceasta de scena, imagine si holografie cantareste poate cel mai mult in modul in care evaluez eu boxe asa ca e de la sine inteles ca le voi lauda daca X1.6 au dat lovitura aici si le voi ierta niste neajunsuri pe bas. Aceasta pozitionare are efectul ascultarii muzicii lui Tipper pentru prima data pe un sistem potent. Acea senzatie relativ confuza pentru ca nu stii de unde urmeaza sa vina sunetele dar combinata cu satisfactia ce urmeaza ajungerii lor la urechile tale. Asta pentru ca artisti ca Tipper creează un roller coaster de sunete cu plimbari rapide in toata scena, unde acuratetea sunetelor (tonalitate, timbru, tranzienti) conteaza enorm pentru mentinerea adrenalinei la cote ridicate. Ei bine, cu X1.6 aceasta tura de roller coaster aduce si mai multa adrenalina iar pentru alte muzici decat cele de tip roller coaster aduce o redescoperire de muzica. Amplasarea aleasa de mine a inclus si obtinerea holografiei doar ca nu am mentionat pana acum acest lucru. Nu a fost dificil sa ating acest subiect sensibil asa ca am o satisfactie mare si la acest capitol. Chitara lui Eric Clapton de pe faimosul Unplugged (Live) a avut corp tridimensional in camera, la fel facand si cea a lui Lindsey Buckingham pe piesa Go Insane. X1.6 bifeaza astfel 3 aspecte importante pentru mine.
Concluzie
X1.6 reuseste sa ridice stacheta, asa cum ziceam la inceput, pentru urmatoarele modele din portofoliul Raidho si din acest motiv voi testa si alte modele Raidho. Sunt foarte curios de X2t, model ce urmeaza sa ajunga in showroomul AVstore in curand. Ele par a fi un candidat bun pentru un viitor upgrade in sistemul meu.
Reusita lor consta in caracterul ce invita audiofilii la o experienta auditiva de lunga durata cu un sunet natural, o tonalitate usor calda dar cu voci si instrumente realist prezentate, cu detalii, texturi si dinamica la care adaugam o scena uriasa pentru dimensiunea lor si o experinta tridimensionala ajutata de imaginea foarte buna. Sigur, vin cu un plus de energie pe bas si o viteza usor redusa fata de ce sunt eu obisnuit dar sunt aspecte peste care pot trece.
Nu sunt boxe tocmai ieftine dar performata lor e pe masura. Daca as fi in cautarea unor boxe de raft m-as uita si la TD1.2 inainte de a lua o decizie.
Muzica
Erich Kunzel, Cincinnati Pops Orchestra – Tchaikovsky 1812 Overture
Ray Brown – Summer Wind
Metallica – Metallica
Antimatter – A Profusion Of Thought
B. B. King – Deuces Wild
Jacintha – Lush Life
Fourplay – The Best Of Fourplay
Houston Person – Person-ified
Teddy Edwards – Close Encounters
Aes Dana – Inks
Symbolico – Perceiving All
E-Mantra – Drifting
Ovoid – Life
Carlos Kleiber – Beethoven: Symphonies Nos. 5 & 7
Houston Person – Blue Velvet
Hadouk Quartet – Hadoukly Yours
Jennifer Warnes – The Well
The War On Drugs – A Deeper Understanding
The Midnight – Endless Summer
Eric Clapton – Unplugger (Live)
Dire Straits – Brothers in Arms
