Administreaza preferintele
Preferintele dumneavoastra au fost salvate

Celelalte Cuvinte – Lumea asta. Muzică elaborată

Dragă melomanule, nu eram deloc hotărât despre ce album să scriu săptămâna aceasta dar întâmplarea face că în preajma acestui articol se lansa un album nou Celelalte Cuvinte, anume „Lumea Asta”.

Mi-am spus, astfel, că este oportun să scriu despre acesta – nu se lansează zilnic albume rock românești și nu pot să ratez așa o oportunitate mai ales acum cât este proaspăt scoasă din cuptor.

Nu cred că este român care să nu fi auzit cumva, la un moment dat, piesa „Dacă Vrei”, acest imn care a dus formația Celelalte Cuvinte în sufletele tuturor. Așa și eu, acum foarte mulți ani, când am auzit pentru prima dată această piesă m-a impresionat pe loc pentru că avea o calitate de hit, dar, în același timp, nu era un hit specific timpurilor pre-89, era diferită, avea un iz artistic și special – era genul acela de piesă pe care simți nevoia să o asculți pe repeat și să te întrebi de fiecare dată „ce a fost asta?”.

Astfel, pornind de la acest istoric, am rupt „cozonacul” Celelalte Cuvinte și am deschis un fel „cozonac” al Pandorei pentru că, înainte de a asculta acest disc, recunosc că nu ascultasem multe piese de la Celelalte Cuvinte și în afara de „Dacă Vrei” nu știam mare lucru de la ei.

Curiozitatea mea melomană m-a determinat, însă, să deschid capacul discografiei CC și să ascult, în ultima săptămână, mai toate discurile acestora. Am pornit de la „Lumea Asta” (2023) și am continuat cu „Ispita” (1997), „Celelalte Cuvinte” (1987), „Celelalte Cuvinte II” (1990), „NOS” (1996) și, bineînțeles, 
„Armaghedon” (1994).

Astfel, pentru mai bine de o săptămână, urechile mele și partea aceea din suflet care decodează muzica au fost preluate integral de Celelalte Cuvinte și universul lor muzical atât de interesant. Pot spune că, pentru mine, ceea ce mă așteptam să fie un articol ușor, s-a dovedit a fi unul din cele mai complexe de până acum. Am devenit fan convins Celelalte Cuvinte descoperindu-le discografia interesantă. 

Documentându-mă pentru acest articol, mi-am dat seama că va fi mai greu ca în alte cazuri mai vestice pentru că nu există un material atât de clar pe internet despre această formație interesantă și premisele lansării acestui album.

În mare parte această informație lipsește pur și simplu fiindcă este vorba de o formație românească, însă, în mare parte aceasta informație lipsește și din cauză că Celelalte Cuvinte au ales să facă strict muzica care le place, pe care o simt, fără niciun fel de rabat comercial, aceasta ținându-i mai aproape de underground decât de reflectoare.

Cu toate acestea, am citit tot ce se putea citi și am ascultat și vizionat toate interviurile care sunt disponibile cu Celelalte Cuvinte și membri săi ca să îmi formez o opinie cât mai corectă.

În acest sens, reamintesc podcast-ul extrem de grozav realizat de Andi Moisescu împreună cu regretatul Aurel Mitran, invitați fiind liderul și vocalistul Celelalte Cuvinte – Călin Pop și chitaristul formației, fiul său, Marius Pop.

Cred că ceea ce face Andi pentru istoria muzicii românești cu acest podcast este tare grozav și valoros. Din acest podcast am învățat extrem de multe și a fost pentru mine deschizătorul de idei, ducându-mă către a săpa și mai mult despre istoricul acestei trupe legendare.

Așadar, îți voi relata în cele ce urmează atât informații despre Celelalte Cuvinte, premisele în care s-au format și au activat, cât și felul în care muzica lor s-a lipit de sufletul meu.

Celelalte Cuvinte se forma în 1981 în perioada de facultate a lui Călin Pop (vocal, chitară), Marcel Breazu (bas) și Leontin Iovan (tobe), pe vremea când erau studenți la Politehnica Timișoara. 

Inițial, ca trupă, existau încă din perioada de la liceul „Emanoil Gojdu” de la Oradea, din 1977, când se numeau „Sonic”, după cum era moda numelor de formații atunci, cu un singur nume, fiind trupa liceului. Aceștia participau la petrecerile din zilele de sâmbătă când cântau cover-uri cunoscute ale vremii după Jimi Hendrix, Deep Purple sau Pink Floyd.

Mai târziu, în vremea facultății de la Timișoara s-a decis să se schimbe numele în „Celelalte Cuvinte”. Aici, cei trei îi cunosc și pe Ovidiu Roșu (sunet) și Robert Manafu (chitară), care se alătura și ei trupei. Mai jos o imagine cu membri actuali ai trupei:

Până și numele formației este deosebit, atipic pentru vremurile acelea, mai ales în România, numele fiind format din două cuvinte. Inițial, unul din membri, când s-a hotărât a se schimba numele, a propus ceva de genul „Celelalte Porunci”, chestiune care ar fi fost total neacceptată de regimul de atunci. În aceste condiții s-a ajuns la alăturarea de „Cuvinte” alături de „Celelalte” și rezultatul este unul pe care îl știm foarte bine. Chiar Călin Pop povestea într-un interviu că o perioadă lungă de timp numele lor a fost perceput ca fiind atipic și chiar și lor le era ciudat să pronunțe numele propriei formații și mai povestea că, chiar dacă numele este interesant și diferit, muzica a fost de fapt cea care a contat și a dus la notorietate și nu numele.

Primul concert sub numele de Celelalte Cuvinte și considerat actul oficial de naștere al trupei avea loc la Casa de Cultură a Studenților din Timișoara la 13 Decembrie 1981, concert despre care Călin Pop ne povestește într-un interviu că a fost ținut pe un frig teribil și încălzit doar cu coniac Calypso infuzat direct în sufletele audienței.

O cotitură importantă în cariera lor a fost momentul când au fost remarcați de Florian Pittiș la festivalul TIM Rock de la Timișoara, acesta insistând să îi trimită o bandă cu o piesă de-a lor și, în acest fel, ajung la București și să fie incluși pe o nouă compilație vinil lansată în 1985 de Electrecord numită „Formații Rock Nr. 8”. Acesta a fost elementul care i-a propulsat, câștigându-și un fan valoros în persoana D-lui Pittiș.

Nici doi ani mai târziu, reîntorși definitiv la Oradea, CC lansează primul lor album, legendarul „Celelalte Cuvinte I” – un album foarte conceptual și deep pentru vremurile respective din România. Acest album este cunoscut ca „albumul cu pătrățele” datorită copertei „cu pătrățele” realizată de nimeni altul decât Alexandru Andrieș care, pe vremea aceea, realiza multe coperți pentru albumele de rock și folk ale vremii.

Este interesant că această copertă așa cum o știm în ziua de astăzi și cum se vede în imaginea de mai sus, a fost respinsă de cenzura sistemului comunist pe motiv că ar fi făcut aluzie la demolarea clădirilor din Bucureștiul anilor 80. De abia în 2006 Electrecord reedita acest disc și includea coperta originală realizata de Andrieș. Gata cu cenzura!

Ceea ce a urmat pe mai departe a fost o evoluție, o adevărată „progresie” a stilului și a calității muzicale. Albumele ce au urmat au abordat, astfel, stiluri diferite. Dacă Celelalte Cuvinte I avea un iz folk-ish și medieval-ish, atunci cele ce au urmat au avut influențe mai puternice de heavy metal și trash metal, însă, cu păstrarea concretă a stilului lor și a sâmburelui „Celelalte Cuvinte”.

Acest sunet mai „heavy” este cel mai bine relatat pe „Armaghedon”, album pe care, în afară de influente heavy și trash metal, au existat inclusiv tendințe de doom metal. Tare, nu?

De asemenea este de menționat că în ascensiunea lor, Celelalte Cuvinte, pe lângă ajutorul din partea lui Pittiș, au avut o nădejde mare și în Aurel Mitran, acest impresar legendar al României, care i-a propulsat pe CC pe scena Bucureștiului, făcându-i extrem de cunoscuți.

Despre Mitran trebuie să îți spun că la început de anii 90 impresaria majoritatea artiștilor importanți de pe piața noastră: Nicu Alifantis, Alexandru Andrieș, Mircea Vintilă, Mircea Baniciu ș.a.m.d. Tot el a fost cel care a adus pentru prima dată în România nume ca Al Di Meola, Cesaria Evora sau Bobby McFerrin.

Din păcate, pe cât de simpatic a fost Aurel, pe atât de repede s-a dus dintre noi, chiar anul acesta. Poți însă să te bucuri de jovialitatea lui în podcast-urile lui Andi Moisescu, în care Aurel participă alături de toți cei pe care i-a impresariat.

Din anii 2000 în sus, Celelalte Cuvinte se „cumințesc”, reîntorcându-se la rockul progresiv, însă cu o abordare mai modernă spre rock alternativ.

Astfel, urmărind toată această istorie, putem concluziona că Celelalte Cuvinte este o formație extrem de înzestrată, o trupă care a evoluat în timp și care și-a asumat încercări și stiluri. Celelalte Cuvinte este, în mod concret, o trupă care ne-a furnizat cântece numai bune de a fi ținute pe „repeat”.

Componența trupei:

Călin Pop – vocal, chitară, blockflöte (1981–prezent)

Marcel Breazu – chitară bas, voce (1981–prezent)

Leontin Iovan – baterie (1981–prezent)

Marius Pop – chitară, voce (2020–prezent)

Ovidiu Roșu – sunet (1981–prezent)

Tiberiu Pop – claviaturi, voce (1986–2020)

Radu Manafu – chitară, voce (1981–1996)

Sigur că Celelalte cuvinte a avut parte de-a lungul anilor de niște muzicieni desăvârșiți: Radu Manafu, Tiberiu Pop, Ovidiu Roșu, Leontin Iovan, Marcel Breazu și, mai nou, Marius Pop. Însă, sufletul acestei formații este Călin Pop, frontman-ul timid cu glas neașteptat, un vocalist atipic și unic pentru formațiile rock ale României.

Cum aș putea să vorbesc despre Celelalte Cuvinte și să nu vorbesc despre Călin? Dacă există un sâmbure al Celorlalte Cuvinte, atunci acest sâmbure este Călin. Îmi place enorm cum și-a dedicat pasiunea pentru muzică și cum și-a păstrat vie trăirea pe toată perioada vieții sale.

L-am ascultat cu mare bucurie în toate interviurile disponibile pe internet și m-am îndrăgostit de poveștile despre înfăptuirea formației și mai ales de stilul său fain și vestic de a vorbi cu accent orădean.

Despre Călin știm că discurile sale preferate sunt „Moving Pictures – Rush” și „The Wall – Pink Floyd”, iar interpreții săi preferați sunt Freddie Mercury și Eddie Van Halen.

Nu pot să nu spun câteva cuvinte și despre fiul său, Marius, care se alătură ca și chitarist formației în 2020. Marius Pop se năștea la doi ani de la concertul de lansare din 1981, iar acum se alătură formației pentru a o întregi. Marius are o experiență interesantă în muzică, fiind producător muzical în studiourile lui Smiley, lucrând cu nume ca Damian Drăghici, Andra și a produs, de asemenea, multe piese cunoscute chiar de-ale lui Smiley.

Nota bene că Marius este un chitarist de excepție, având o colecție de peste 14 chitare și ajungând în finala Guitar Idol UK în Londra 2011. Link mai jos cu interpretarea sa din această finală:

Întrebat într-un interviu cine este cel mai bun prieten al său, Călin Pop răspunde extrem de rapid și de simplu: „băiatul meu, Marius”.

Reîntorcându-mă la timpul prezent și la premisele albumului în discuție, „Lumea Asta”, îți spun că este un album minunat, un album cu o poveste muzicală extrem de faină și care te pune pe gânduri și te invită sa îi asculți progresia cap-coadă.

Îți spun sincer că până să dau de albumele Celelalte Cuvinte nu am mai găsit printre albumele românești această senzație teribilă de psihedelic amestecat cu concept, așa cum se găsește la formații mai vestice ca, spre exemplu, Pink Floyd.

Citind și ascultând interviuri și povești despre anii 80 și 90, am aflat lucruri extrem de interesante care m-au intrigat și mai tare. Cu niște obstacole teribile au reușit să facă o muzică atât de interesantă și de vestică, dar în același timp cu un suflu cumva românesc.

Spre exemplu, povestea Călin într-un interviu cum țineau concertele din țară și cât de complicat era, încă de la echipamente, pentru că pe vremea aceea nu existau ca acum săli cu echipamente deja instalate, dacă aveai nevoie de sonorizare, trebuia să ți-o aduci pe a ta.

Este interesant că nu existau în țară echipamente de sonorizare, vorbim de niște vremuri în care audiofilii sau oamenii de scenă își construiau singuri echipamentele. Călin povestea că toate echipamentele lor, fie că vorbim de amplificatoare de scenă, fie că vorbim de difuzoare de PA, erau construite chiar de ei, uneori după ureche și uneori după scheme electronice care circulau din vest.

Există o poveste interesantă despre când transportau cu trenul de la Cluj la Oradea toate aceste echipamente, urmând la destinație să aibă loc un concert. Pe drum, din cauza condensului, difuzoarele boxelor de PA, din carton fiind, s-au umezit și exista un pericol ca atunci când vor fi pornite la concert să se rupă din cauză că sunt umede. Astfel, ne oferă Călin o imagine în cuvinte care ne povestește despre publicul care aștepta începerea concertului și unul din colegii săi pe scenă cu foehnul în mână usca difuzoarele.

Îți dai seama, astfel, cât de mult își iubeau și prețuiau acești oameni echipamentele? De asemenea, mai povesteau că până și instrumentele muzicale erau chitare electrice cumpărate dar modificate după scheme electronice. La fel și procesoarele de efect pentru chitare erau tot construite de ei.

Trebuie, astfel, să recunoaștem efortul și realizările acestor formații de pionierat din muzica românească a anilor 70 și 80. Muzica rock nu se cânta deloc ușor, poveștile de mai sus ne stau dovadă.

Cu toate acestea, dacă ar fi să pun degetul pe o piesă dintre cele de început ale Celelalte Cuvinte, atunci îți mărturisesc că una din piesele mele cele mai de suflet din portofoliul lor este „Fântâna Suspinelor”. Această piesă este o adevărată simfonie psihedelică și progresivă, o piesă concept care te duce și te întoarce din niște dimensiuni foarte interesante. 

De asemenea, pe această piesă putem asculta și vocea inegalabilă a lui Florian Pittiș, el participând în acest fel recitativ alături de formațiile rock ale vremii pe care le susținea și promova.

Sigur că, fără dubiu, „Dacă Vrei” este piesa de la CC care îți rămâne cel mai tare lipită de suflet, este acel hit pe care o formație mare cum este Celelalte Cuvinte, la un moment dat îl eliberează printre oameni și el creează notorietate. În acest fel „Dacă Vrei” este hit-ul care i-a eliberat de anonimat și le-a permis să cânte atât de grozav pe mai departe și să conteze pentru mai mulți oameni decât înainte.

De pe albumul de față, „Lumea Asta”, piesa în care mă regăsesc cel mai mult este „Aproape Cerul”, o piesă cu niște versuri extrem de frumoase și cu un mesaj etern care ne apropie mai mult de noi, o piesă care continuă tradiția albumelor mai vechi și m-a determinat să revizitez dimensiunile grozave pe care le atinsesem în timp ce am ascultat primele lor albume.

Astfel, marcăm împreună lansarea acestui album grozav, „Lumea Asta”, și te informez că va exista un turneu național „Lumea Asta” în perioada 17 Martie – 30 Aprilie 2023, mai multe concerte vor avea loc în țară, Călin Pop declarând că scena este modul cel mai potrivit de a lansa acest album. De asemenea, CD-ul și vinilul sunt disponibile prin intermediul Universal Music și se pot găsi ambele în stoc la AVstore.

Melomanule, te invit să descoperi acest album minunat și sper ca prin micul istoric al acestei trupe să îți fi trezit curiozitatea despre Celelalte Cuvinte și să încercăm să apreciem și să susținem mai mult muzicienii grozavi pe care îi găsim mult mai aproape decât ne-am aștepta.


Eu mă declar pe deplin îndrăgostit de Celelalte Cuvinte și în încheiere vreau să spun că pe bună dreptate au fost numiți urmașii lui Phoenix după plecarea acestor din țară, CC fiind printre singurele trupe de pe la noi care, la fel ca Phoenix, făceau muzică cu adevărat elaborată. Poate chiar singura.

Silviu TUDOR
An article written in my sweet spot, 
and this is what I’ve heard.

Asculta pe Spotify:

Asculta pe Tidal:

Asculta pe Apple Music:

Total
0
Shares
2 comments
  1. Pittis a fost cucerit definitiv ascultand “Iarba prin par”. Dupa aceea, restul a devenit istorie si apoi, poveste…
    Ii stiu inca de la in inceput

  2. Primul album cu “patratele” a avut un alt design original ce a fost respins, care prezenta intr-adevar o grafica cu niste cladiri. “Patratelele” au fost desenate in graba de Andries pt. a putea lansa albumul la timp cu o alta coperta si asa a ramas pana in ziua de azi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Previous Post

Diana Krall – Turn up the quiet – Rafinamentul unei soapte

Next Post

AVstore Giveaway Playlist – Headphone Test Songs

Related Posts